În 50 de ani, dacă nu mai devreme, vor exista mai multe profile ale persoanelor decedate decât ale utilizatorilor în viață pe rețeaua socială, care numără azi circa 2 miliarde de membri, potrivit studiului publicat de Oxford Internet Institute (OII) și publicat de France 24.
“Acest studiu este primul care oferă o proiecție științifică riguroasă a evoluției numărului de profile de utilizatori morți”, spune Carl Ohman, cercetător la laboratorul de etică digitală al OII.
Studiul a fost realizat pe baza datelor Organizației Națiunilor Unite privind rata mortalității pe vârste și pe țări și a informațiilor despre utilizatorii Facebook pentru a crea două scenarii de evoluții.
Cercetătorul a creat două scenarii posibile:
În primul scenariu, nu vor mai exista noi persoane înscrise pe rețeaua socială, aproape 98 % din populația Facebook va fi murit până la finalul secolului, iar numărul morților îl va depăși pe cel al utilizatorilor în viață în 2070.
Al doilea scenariu presupune că Facebook va atrage noi utilizatori în ritmul actual (creștere de 13 % pe an). În acest caz, va trebui așteptat primul deceniu al secolului al XXII-lea pentru ca raportul de forțe între vii și morți să se inverseze. Atunci vor exista atunci aproape 5 miliarde de profile ale unor persoane decedate pe rețeaua socială.
Niciunul dintre aceste două scenarii de evoluție nu este credibil, recunoaște Carl Ohman. “Realitatea se situează undeva între aceste două extreme și dacă ar trebui să fac o estimare aș spune că vor fi tot atâtea profile de persoane decedate ca și profile de utilizatori în viață pe Facebook în 60 – 70 de ani”, a declarat cercetătorul, pentru France 24.
Analizând datele, el a descoperit că acest cimitir digital va fi în principal populat de africani și asiatici.
Cercetătorul spune că toate mesajele, fotografiile de familie, acele „te iubesc” și chiar și imaginile cu câini și pisici distribuite constituie “un ansamblu de informații care are o valoare atât sentimentală cât și istorică pentru generațiile viitoare”.
În opinia sa, această imensă arhivă reprezintă prima mărturie “cu adevărat democratică” a unei epoci în istoria umanității. “Până în prezent, istoricii au lucrat în principal cu urmele lăsate de cei puternici și de personalitățile ilustre care, în cele din urmă, sunt cei care scriu istoria”, subliniază Carl Ohman.