Comentează„Să înţelegem mai bine potenţialul sezonier al transmiterii COVID-19 ne poate ajuta să avem un răspuns mai bun la pandemie în următoarele luni”, crede Jonathan Proctor, cercetător postdoctoral la Universitatea Harvard.
Dovezi statistici din 170 de ţări că mai puţin soare înseamnă mai multe infecţii cu coronavirus
“Rezultatele noastre sugerează că incidenţa COVID-19 ar putea avea un tipar sezonier, boala răspândindu-se mai rapid iarna, când este mai mult timp întuneric decât vara”.
Analizând date zilnice despre pandemie şi date meteorologice din 3.000 de regiuni administrative din mai mult de 170 de ţări, Proctor și co-autorii Peter Huybers (Universitatea Harvard), Tamma Carleton şi Kyle Meng (Universitatea din Santa Barbara, California) şi Jules Cornetet (École Normale Supérieure Paris-Saclay) au arătat științific ceea ce era intuit.
Răspândirea COVID-19 într-o populaţie tinde să fie mai scăzută în cele două săptămâni care urmează unei expuneri mai înalte la raze ultraviolete.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Caracterul sezonier al COVID-19 a reprezentat un mister încă de când boala a apărut prima oară, în urmă cu un an, deşi au fost mai multe indicii că razele ultraviolete ar putea juca un rol.
Specii înrudite de coronavirusuri, precum SARS şi MERS, sunt sensibile la radiaţiile ultraviolete, iar studii recente de laborator arată că razele ultraviolete inactivează, pe suprafeţe, SARS-CoV-2, virusul care determină boala COVID-19.
Efectul condiţiilor meteo
Încercările de a înţelege influenţa razelor ultraviolete în lumea reală au fost, totuşi, limitate de prea puţine date şi de dificultatea izolării variabilelor legate de mediu de alţi factori ce determină transmiterea.
Pentru a testa un semnal de mediu în mijlocul zgomotului pandemiei, echipa a compilat şi filtrat date de la agenţii statistice din întreaga lume.
Ca să evite factori potenţial creatori de confuzie, care diferă de la o regiune la alta, precum infrastructura sistemului de sănătate ori densitatea populaţiei, cercetătorii au examinat felul în care transmiterea într-o populaţie specifică s-a modificat la variaţii de lumină a soarelui, temperatură, precipitații şi umiditate, experimentate de aceeaşi populaţie. Cu alte cuvinte au comparat aceeași populație, în timp, în funcție de vremea de acolo.
„Practic ne-am întrebat dacă fluctuaţiile zilnice în condiţiile de mediu experimentate de o anumită populaţie afectează felul în care cazurile de COVID-19 evoluează două săptămâni mai târziu”, a explicat Kyle Meng, într-un comunicat de presă.
O creştere cu 7% mai mică a epidemiei în timpul sezonului cald
Cercetătorii au diagnosticat relaţia dintre razele ultraviolete şi COVID-19 folosind date de la începutul pandemiei şi utilizând apoi această relaţie pentru a simula cum schimbările sezoniere ar putea influenţa răspândirea COVID-19.
Echipa a arătat că variaţiile în razele UV dintre iarnă şi vară duc la o scădere cu 7% în rata de creştere a numărului de cazuri de COVID-19 – în medie – în emisfera nordică, adică aproximativ jumătate din rata zilnică de creştere, medie, de la începutul pandemiei.
Chiar dacă această cercetare arată cum COVID-19 are un tipar sezonier datorat variaţiilor razelor ultraviolete, întregul caracter sezonier al COVID-19 rămâne destul de neclar, din cauza anumitor influenţe legate de alţi factori de mediu, precum temperatura şi umiditatea.
Suntem încrezători în efectul razelor UV, dar aceasta este doar o bucată din puzzle-ul caracterului sezonier.
Tamma Carleton, Universitatea din Santa Barbara, California:
Influenţele de mediu – notează autorii – sunt doar unul dintre multiplii determinanţi ai transmiterii COVID-19, iar efectele estimate ale variaţiilor de sezon ale radiaţiilor UV sunt doar o mică parte faţă de efectele precedent estimate ale politicilor antitransmitere, precum carantina şi restricţiile de călătorie.
După cum am văzut în Statele Unite în această vară, doar expunerea la radiaţiile ultraviolete este improbabil să oprească răspândirea virusului fără politici puternice de distanţare socială.
Jonathan Proctor, cercetător postdoctoral la Universitatea Harvard:
“Indiferent de condiţiile meteo, măsurile suplimentare par să fie absolut necesare pentru a încetini semnificativ răspândirea virusului”.
Echipa a analizat datele disponibile în multiple feluri şi, de fiecare dată, s-a confirmat ipoteza că, pe cât este mai înaltă expunerea la raze UV, pe atât este mai mică răspândirea COVID-19. Însă rămâne încă neclar ce mecanism produce acest efect.
Este posibil să fie faptul că razele ultraviolete distrug virusul pe suprafeţe sau în aerosoli, dar şi faptul că în zilele senine oamenii tind să petreacă mai mult timp afară, unde sunt şanse mai mici de transmitere.
O altă posibilitate este că razele UV reduc predispoziţia la COVID-19 pentru că stimulează producerea vitaminei D şi întoresc sistemul imun.
“Sunt încă foarte multe lucruri pe care nu le ştim despre felul în care factorii de mediu afectează direct sau indirect, prin comportamentul uman, răspândirea viruslui”, spune Huybers.
“Dar o mai bună înţelegere a influenţelor de mediu asupra COVID-19 poate să permită o ajustare sezonieră a politicilor de control şi poate, de asemenea, să folosească în strategiile de vaccinare.”
Foto: Shutterstock