Raportul evaluaează starea actuală a calității vieții din punctul de vedere al satisfacției vieții, al câștigurilor salariale, al ocupării forței de muncă, al protecției sociale și perspectivele pentru anul 2038.

Impactul cel mai important al tranziției a fost asupra structurii ocupării. Locurile de muncă salariale s-au redus de la începutul tranziției la aproape jumătate: de la peste 8,1 milioane în 1990, numărul salariaților oscilând între 4,6 și 5 milioane între 2000-2015.

În 2015, rata ocupării în România este de 66,0% față de media UE (70%), reprezentând una dintre cele mai scăzute din Europa.

România are un procent ridicat de tineri (15-24 ani) care nu sunt nici în sistemul de învățământ, nici pe piața muncii (23,1% față 17,8% media UE în 2014). La polul opus, țările Europei vestice și nordice au un nivel al acestui indicator sub 10%.

Copiii, cei mai săraci cetăţeni ai României

În acest context, venitul anual disponibil ”per capita” plasează România pe ultimul loc în Europa, la o distanță greu de recuperat în următorii ani: 25,9% față de țările vestice UE (15), dar și 61,1% față de țările centrale UE (8).

Tot aici trebuie menţionat că din 1990 până în luna mai 2016, alocațiile copiilor au fost mai mici decât pe vremea lui Ceaușescu. Studiul atenţionează asupra unei relaităţi despre care Libertatea a mai scris: copiii sunt cei mai săraci cetăţeni ai României!

Studiul spune că doar 59% din români se declară satisfăcuți cu viața

Raportată la celelalte țări europene, starea de satisfacție cu viața a românilor este la distanță mare chiar față de celelalte țări în tranziție (UE 8), cu excepția Bulgariei.

Țările europene consolidate din Occident (UE 15) oferă un grad de satisfacție cu viața caracteristic unei stări de echilibru subiectiv: 83% satisfacție; țările foste comuniste care par a fi realizat o tranziție relativ bună (UE 8), prezintă o satisfacție cu viața apropiată de starea de echilibru: 76%. Faptul că doar 59% din români se declară satisfăcuți cu viața, reprezintă indicatorul unui dezechilibru al stării sociale a societății românești.

Salariul minim este mic de tot în ţara noastră

Salariul minim este, în România, de mai mult de cinci ori mai mic decât în țările europene avansate (16,5%), dar și la jumătate din nivelul celorlalte 8 țări europene în tranziție (52,7 %).

”De ce nivelul salariilor este atât de scăzut în România? Explicația standard în discursul public actual este centrată pe formularea confuză a nivelului scăzut al productivității muncii. Formularea pune responsabilitatea pe umerii salariatului. Cauzele stau însă în altă parte: prăbușirea sferelor cu munci cu valoare ridicată (dezindustrializarea), tehnologia depășită în multe domenii și în special, management deficitar. Se ignoră însă și un factor politic: întreaga tranziție a fost dominată de politica salariului mic care să atragă investitorii, în special străini”, spune Raport social al Institutului de Cercetare a Calității Vieții – 2017. În măsura în care avem  probleme mari cu ocuparea forţei de muncă, se pare că drumul a fost ales greşit.

Trebuie schimbată politica salarială

Din totalul valorii nou create în 2014 profitul avea ponderea de 62,2%, iar salariile 37,8%. Prin comparație, UE(15) are 40,9% profit/ 59% salarii, iar UE (8) are 39% profituri/ 61% salarii, adică distribuția este inversă.

Ce este de făcut? Academicienii cred că România trebuie să treacă ”de la politica salariului mic, la politica creșterii progresive a salariilor pentru a se atinge standardele europene; o politică salarială pro-prosperitate”.

Citește și:

Urmărește-ne pe Google News