Bilanțul epidemiei, peste 100.000 de decese provocate de COVID-19 la ora actuală, reprezintă nu doar o tragedie umană, dar și o lovitură majoră de imagine pentru autoritățile americane și pentru SUA în general, țara care ar fi trebuit să conducă lumea în această criză majoră.
Felul în care oficialii americani au reacționat la epidemie va fi analizat în detaliu în următorii ani, iar unii politicieni vor plăti, fără îndoială, la alegerile programate pentru luna noiembrie.
Una dintre țintele criticilor este chiar Donald Trump, omul care până la începutul lui martie bagateliza gravitatea epidemiei care lovise deja serios la momentul respectiv nu doar în China, dar și în Italia.
Dar Trump nu poate fi singurul vinovat, iar autoritățile din New York poartă și ele o mare parte a responsabilității pentru numărul mare de decese confirmate în acest stat, în primul rând în marea metropolă.
Apreciat în mare parte pentru abilitățile sale de comunicare, guvernatorul statului, Andrew Cuomo, a fost mai rar ținta criticilor pentru felul în care a gestionat răspunsul la epidemie.
Clar este însă faptul că SUA au ratat începutul luptei cu virusul, întârziind serios, printre altele, campania de testare.
La fel de clar, cel puțin potrivit experților, este că restricțiile au fost aplicate târziu. Și că intrarea în carantină cu o săptămână mai devreme ar fi salvat aproximativ 36.000 de vieți curmate de COVID, potrivit unei analize a Universității Columbia.
Pentru mulți comentatori, eșecul SUA a fost o surpriză.
Laurie Garrett, autoare premiată cu Pulitzer a numeroase cărți și articole din domeniul sănătății publice, mărturisea la începutul lunii mai că nu și-a imaginat niciodată că răspunsul cel mai neglijent și greoi la epidemie va fi cel al SUA.
Disparitățile rasiale
Pentru alți observatori, tragedia epidemiei americane s-a desfășurat așa cum s-au așteptat, lovindu-i în primul rând pe cei defavorizați. Virusul nu a fost nici pe departe marele egalizator, așa cum s-a spus la început.
Dovadă stă numărul mai mare de decese înregistrat în rândul populației de culoare, observă The Guardian.
Datele compilate de APM Research Lab din 40 de state arată că rata deceselor printre afro-americani este de trei ori mai mare decât cea înregistrată printre albi.
În Kansas, afro-americanii sunt de șapte ori mai predispuși la deces din cauza COVID decât albii. În Missouri, Wisconsin și Washington DC – de șase ori. Iar în New York, opt din cele mai afectate zece cartiere, din punct de vedere al ratei mortalității, sunt cele locuite de o majoritate de culoare.
Secretarul pentru Sănătate, Alex Azar, a observat că unul dintre motivele acestei disparități este starea de sănătate generală mai proastă a acestei populații.
Este adevărat că diabetul, hipertensiunea, obezitatea și alte afecțiuni cronice sunt prevalente în multe comunități de culoare.
Dar concentrarea pe aceste comorbidități seamănă foarte mult cu învinuirea victimelor, scrie The Guardian, care observă că relevante pentru situația comunităților de culoare sunt anii de segregare, condiții precare de trai, șomaj, stres, lipsă de îngrijiri medicale, de asigurări de sănătate și de educație de calitate.
Inegalități economice
De fapt, coronavirusul s-a dovedit a fi în SUA o boală a săracilor. Cel puțin asta observă reverendumul William Barber, copreședinte al Campaniei pentru Oamenii Săraci.
”Oamenii sunt forțați să muncească, punând profitul înaintea protecției”, a avertizat acesta.
Barber a observat totodată că COVID-19 este totodată o boală care a avantajat bogații.
”Miliardarii au câștigat aproximativ 500 de milioane de dolari, în vreme ce muncitorii esențiali nu au primit nici măcar garanția îngrijirilor medicale, un salariu decent sau apă curentă”, a subliniat acesta.
Inegalitățile au fost vizibile inclusiv în New York, unde au murit 21.000 de persoane.
Mulți newyorkezi din cartierele mărginașe au fost nevoiți să meargă la muncă zi de zi, riscându-și sănătatea, în vreme ce zonele bogate din Manhattan s-au golit, rezidenții plecând spre casele de vacanță sau lucrând de acasă.
Lupte partizane
Epidemia a adâncit și tranșeele în care se află cele două tabere politice.
Criza sanitară ar fi putut să unească într-o oarecare măsură societatea, așa cum au făcut-o marile traume ale SUA, Pearl Harbor sau atacurile de la 11 septembrie. Dar nu s-a întâmplat așa.
Au demonstrat-o sondajele, care arătau că majoritatea democraților (77%) susțin menținerea restricțiilor pentru protejarea sănătății, opinie împărtășită de doar 45% dintre republicani.
”Politica, mai mult decât economia, este cea care îi desparte pe americani”, au concluzionat cercetătorii.
Iar Trump a fost acuzat că a adoptat o atitudine perfect partizană și că în loc să se adreseze întregii națiuni, și-a favorizat partidul politic, pentru a-l ajuta să înscrie puncte electorale înaintea alegerilor din noiembrie.
S-a văzut astfel că state precum Florida, condusă de republicani, au primit rapid ajutorul federal cerut de la autorități, în vreme ce state democrate au fost nevoite să se descurce singure.
Pentru Kamala Harris, fosta candidată democrată la prezidențiale, acest lucru a arătat că președintele este mai preocupat de scrutinul prezidențial din noiembrie decât de siguranța cetățenilor.