ComenteazăSondajele de opinie publicate înaintea scrutinului legislativ de duminică, din Suedia, au prezis o cursă strânsă, cu un avans foarte mic pentru blocul de stânga condus de social-democrații prim-ministrei Magdalena Andersson.
Concurența care vine dinspre cealaltă parte a spectrului politic este însă mare. Până acum, blocul de dreapta, condus de conservatorii din Partidul Moderaților, nu a mai acceptat niciodată să coopereze cu Partidul Democraților Suedezi, o grupare naționalistă și anti-imigrație, de care celelalte partide se delimitau.
Lucrurile s-au schimbat însă, iar dreapta a semnalat deja că va accepta un sprijin parlamentar din partea extremiștilor. Oportun: în ultimele săptămâni de campanie, Democrații Suedezi au urcat pe locul al doilea în sondajele de opinie, după social-democrați, și sunt creditați cu aproximativ o cincime din voturi.
Ascensiunea partidului extremist a fost atribuită unei curse electorale axate pe problemele care îi preocupă pe alegătorii lor țintă, inclusiv criminalitate și integrarea imigranților din suburbiile segregate ale marilor orașe.
În ciuda situației complicate, prim-ministra Andersson speră totuși să se mențină la putere cu sprijinul micilor partide de stânga, de centru și al Verzilor.
Vorbind la un miting în ajunul votului în suburbia defavorizată Rinkeby, din Stockholm, ea și-a exprimat speranța că i-a convins pe alegători „că social-democrații sunt un partid pentru oamenii obișnuiți, pentru muncitori, care oferă o plasă de siguranță bună, locuri de muncă bune și un viitor bun”.
În vreme ce social-democrații oferă plase de siguranță, liderul opoziției Ulf Kristersson, șeful Partidului Moderaților, promite lege și ordine și vrea să introducă un plafon pentru beneficiile sociale generoase din Suedia, pentru a determina cât mai mulți oameni să intre pe piața muncii.
Reuters scrie că credibilitatea lui Andersson ar putea fi importantă, într-un moment în care suedezii suferă și ei de pe urma inflației, iar una dintre chestiunile principale ale campaniei, dincolo de cea a legii și ordinii, a fost cea a energiei și a măsurilor pe care autoritățile le pot lua pentru a ajuta gospodăriile care se confruntă cu probleme.
Urnele de vot se închid la ora locală 20.00 (21.00, ora României), iar primele rezultate parțiale vor fi diponibile la miezul nopții.
Zile dificile
Andersson, al cărui partid a dominat politica suedeză din anii 1930, se bucură de un sprijin larg în rândul suedezilor. Ea este mai populară decât propriul partid și în sondajele de opinie l-a devansat în mod constant pe contracandidatul său pentru postul de prim-ministru, Ulf Kristersson.
Cu toate acestea, ultimele sondaje de opinie plasează cele două blocuri aproape la egalitate, prevăzând un sprijin de 49,7 – 51,6% pentru stânga și de 47,6 – 49,4% pentru dreapta.
Ulf Kristersson este arhitectul unei schimbări majore pentru aripa dreptei. El a lansat discuții exploratorii cu Democrații Suedezi încă din 2019 și a aprofundat apoi cooperarea cu ei înainte ca celelalte două partide mici de dreapta, creștin-democrații și, într-o măsură mai mică, liberalii, să îi urmeze exemplul.
Kristersson spune că se va baza pe sprijinul parlamentar al Democraților Suedezi, fără să îi aducă pe aceștia formal la guvernare.
Dar analiștii au tradus acest lucru într-o formă mai simplă: „Așa cum stau lucrurile, avem două blocuri destul de clare”, a declarat pentru AFP politoloaga Katarina Barrling.
În același timp, este adevărat că ambele blocuri se confruntă cu o serie de diviziuni interne care ar putea duce la negocieri complexe pentru construirea unui guvern de coaliție. „Partidele au mai multe linii roșii care ar putea împiedica procesul”, a spus Barrling.
Precedentele alegeri din 2018 s-au încheiat într-un impas politic care a durat patru luni, până când social-democrații au reușit să formeze un guvern minoritar.
Acesta ar fi un scenariu de coșmar de data aceasta. Pe lângă o criză economică iminentă, cu inflație și creșterea prețurilor la energie, Suedia se află în prezent în procesul delicat de aderare la NATO și urmează să preia președinția UE în 2023.
„Presiunea de a avea un guvern unit și eficient este mai mare astăzi decât la ultimele alegeri”, a precizat Barrling.
„Schimbare enormă”
Sfârșitul izolării politice a Democraților Suedezi și perspectiva ca acesta să devină cel mai mare partid de dreapta reprezintă „o schimbare enormă în societatea suedeză”, a declarat pentru AFP și Anders Lindberg, editorialist la tabloidul de stânga Aftonbladet.
Născut dintr-o mișcare neonazistă la sfârșitul anilor 1980, partidul a intrat în parlament în 2010 cu 5,7% din voturi. Ei au obținut 17,5% în 2018. În timp, gruparea a atras alegători atât de la moderații conservatori, cât și de la social-democrați, în special din rândul bărbaților din clasa muncitoare.
Liderul partidului este Jimmie Akesson, care, scrie AFP, vrea să pozeze în suedezul obișnuit care frige cârnați pe grătar și merge în vacanță în Insulele Canare.
Criticii avertizează că aparențele sunt înșelătoare. Akesson a spus la un moment dat că musulmanii sunt „cea mai mare amenințare externă de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace”, iar partidul a făcut anterior lobby pentru ca Suedia să părăsească Uniunea Europeană.
Dar, de-a lungul anilor, a încercat să își atenueze retorica și politicile, la fel ca alte partide naționaliste din Europa.
Liderul conservator Ulf Kristersson a fost atacat dur dinspre centru și stânga pentru că a întins mâna extremiștilor.
Criticii săi, printre care lidera Partidului de Centru, Annie Loof, l-au acuzat că s-a „vândut” extremei drepte, și i-a amintit că a promis să nu facă niciodată acest lucru.
Pentru liderul conservator, miza alegerilor este însă mare. Un al doilea eșec în încercarea de a deveni prim-ministru ar putea însemna sfârșitul său ca lider de partid.
Problema incidentelor armate
Ascensiunea puternică în sondajele de opinie a extremiștilor vine în contextul în care Suedia se luptă să combată fenomenul confruntărilor armate dintre bandele criminale. Țara se află acum în fruntea statisticilor europene privind decesele cauzate de arme de foc.
Din 2010 până în 2018, numărul de incidente armate în Suedia a crescut rapid. În acest an, poliția a înregistrat până acum 273 de astfel de incidente. Actualul record a fost stabilit în 2020, cu 379 de incidente armate, scrie New York Times.
În timp ce violențele erau cândva limitate la zonele frecventate de infractori, acestea s-au răspândit acum în spații publice precum parcuri și centre comerciale, stârnind îngrijorarea suedezilor obișnuiți într-o țară cunoscută de mult timp ca fiind sigură și pașnică.
Dezbaterea a atins întrebări mai profunde despre identitatea suedeză, despre societatea aflată în curs de diversificare și despre eșecul de a integra imigranții, în special pe cei care au sosit în Suedia în timpul crizei migrației din Europa în 2015.
Alte țări europene, precum Germania, cu niveluri similare de imigrație, nu s-au confruntat cu aceeași creștere a violenței, iar cercetătorii spun că este nevoie de mai multe studii pentru a înțelege problema.
O cincime din cei 10 milioane de locuitori ai Suediei s-au născut în străinătate – împărțiți între migranții europeni și un număr tot mai mare de migranți din țări precum Siria, Somalia, Irak și Afganistan în ultimul deceniu.
Dar în orașe precum Stockholm, Malmo și Göteborg – unde migranții s-au stabilit într-o proporție mai mare – mass-media și locuitorii vorbesc despre două lumi separate: un centru al orașului estetic, emblematic pentru bogăția națiunii, și suburbiile sărace și diverse din punct de vedere etnic.
Ce soluții există?
Dezbaterea a alimentat retorica partidelor conservatoare într-o campanie deja tensionată, în special cea a Democraților Suedezi, care folosesc violențele pentru a promova o agendă anti-imigranți.
Guvernul a susținut că mai multe resurse și oportunități de angajare trebuie să fie alocate pentru integrarea suburbiilor segregate, cu mulți imigranți, aflate la marginea marilor orașe, unde s-au concentrat violențele armate.
De asemenea, social-democrații susțin măsuri precum eliberarea mai puținor permise de muncă pentru migranți.
În același timp, temându-se să nu-și piardă mai mulți alegători, guvernul a capitulat în fața preocupărilor publice și a adoptat politici mai dure privind criminalitatea.
„Prea multă migrație și o integrare prea slabă au condus la formarea unor societăți paralele în care bandele criminale au putut să se dezvolte și să se impună”, a declarat luna trecută prim-ministra Magdalena Andersson, în timp ce anunța măsuri de extindere a competențelor poliției și de mărire a pedepselor pentru infracțiuni grave.
Extrema dreaptă și partidele conservatoare au cerut măsuri și mai dure.
Democrații Suedezi și Moderații vorbesc despre o reducere drastică a imigrației la niveluri asemănătoare cu cele din Danemarca și Norvegia, țări cunoscute că fiind puțin primitoare cu solicitanții de azil.
Într-una dintre dezbaterile finale ale campaniei, Kristersson i-a atacat pe social-democrați pentru că nu au făcut „aproape nimic” pentru a domoli violențele dintre bande de când au preluat puterea în 2014.
Andersson, care a preluat postul de prim-ministru în urmă cu doar nouă luni, după șapte ani ca ministru de finanțe, a declarat că este abia la început. „Cer acum mandatul poporului suedez pentru a arăta ce pot face în patru ani”.
Ce vor victimele violențelor
Victimele violențelor armate spun că s-au săturat să vadă cum politicienii se ceartă în timp ce se fac puține progrese pentru a rezolva problema.
„Când a murit, nu mai vedeam rostul de a trăi”, a declarat pentru New York Times Maritha Ogilvie, al cărei fiu de culoare, Marley Fredriksson, 19 ani, a fost împușcat și ucis în urmă cu șapte ani în Stockholm.
De atunci, Ogilvie a militat pentru pedepse mai aspre pentru infracțiunile comise cu arme de foc – dar ea crede că programele de sprijinire a tinerilor adolescenți sunt la fel de importante și a subliniat că sistemul nu a făcut suficient pentru a proteja persoanele de culoare precum fiul ei.
„Ei încearcă să conducă o țară pe care nici măcar nu o înțeleg”, a spus ea. „Partidele rasiste”, a spus ea, pur și simplu se folosesc de această problemă pentru a obține alegători, a adăugat femeia.
Asistenții sociali au spus și ei că pedepsele mai aspre reprezintă o soluție cel mult parțială, care ignoră problema mai mare a inegalității ce divizează Suedia, inclusiv când vine vorba despre resursele pentru programele școlare, oportunități de muncă și sănătate mintală.
Carolina Sinisalo și-a pierdut un fiul de 15 ani într-un atac armat, în vreme ce fiul cel mare a rămas paralizat. Sinisalo, care locuiește Rinkeby, suburbia din Stockholm cunoscută pentru incidentele armate, candidează în acest an pentru prima dată ca social-democrată pentru o funcție politică locală.
„Armele de foc sunt foar vârful icebergului”, a spus ea pentru New York Times.
„Problema principală aici sunt școlile și posibilitatea de a ajunge la serviciu”, a spus ea, adăugând că, deși susține legi mai dure pentru violența armată, modul în care s-a purtat dezbaterea în campanie a șocat-o. „Nimeni nu se naște criminal”, a observat femeia.