În ultimele săptămâni, presa suedeză a relatat despre condițiile de muncă din azilurile de bătrâni, unde nu existau mijloace de protecție. Unii bătrâni au fost contaminați și în timpul spitalizării pentru alte tratamente, pentru ca apoi să fie trimiși în aziluri unde au răspândit virusul.
Suedia a susţinut că a făcut din protejarea persoanelor de peste 70 de ani o prioritate, însă, la 28 aprilie, 90% dintre victimele coronavirusului în această ţară aveau cel puţin 70 de ani.
Nu am reuşit să ne protejăm bătrânii (…). Este un eşec pentru întreaga noastră societate. Trebuie să tragem învăţăminte din asta, această pandemie nu s-a încheiat încă.
Ministrul suedez al sănătăţii, Lena Hallengren:
Declarația ministrului suedez al Sănătății vine la câteva zile după ce și epidemiologul-șef al țării, cel care a condus strategia de luptă a Suediei împotriva COVID-19, că „numărul mare al morților ne-a luat prin surprindere”.
„Am crezut că aceste cămine vor reuși mult mai bine să evite această boală decât s-a întâmplat”, a spus epidemiologul, într-un interviu acordat lui Trevor Noah.
În faţa pandemiei, Suedia a avut o abordare diferită față de vecinii săi europeni. A menținut deschise şcolile, cafenelele şi restaurantele, în timp ce i-a îndemnat pe oamenă să respecte recomandările autorităților sanitare.
La fel ca ţările nordice vecine, Suedia a interzis vizitele în azilurile de bătrâni de la sfârşitul lui martie, însă a înregistrat aici mult mai multe decese.
Căminele de bătrâni din această țară sunt adesea imense complexuri cu sute de rezidenţi, dintre care mulţi cu o stare de sănătate proastă. Aceştia constituie “un grup foarte vulnerabil”, potrivit lui Henrik Lysell de la Consiliul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale.
În regiunea Stockholm, epicentrul virusului în Suedia, 55% dintre azilurile de bătrâni au înregistrat până acum cazuri de COVID-19, potrivit autorităţilor sanitare locale.
Principalul sindicat suedez al angajaţilor municipali, Kommunal, denunţă condiţiile de muncă precare. Potrivit estimărilor organizaţiei, în martie circa 40% din personalul azilurilor de bătrâni din Stockholm era format din lucrători necalificaţi, angajaţi pe baza unor contracte pe termen scurt şi plătiţi cu ora, iar 23% erau interimari.