Liderii NATO vor lua act de progresele înregistrate în ceea ce priveşte bugetele de apărare în 2024, 23 dintre cei 32 de aliaţi îndeplinind obiectivul NATO de a aloca mai mult de 2% din PIB pentru apărare.

Summitul va fi ultimul pentru secretarul general Jens Stoltenberg. Fostul prim-ministru al Ţărilor de Jos, Mark Rutte, cu o mare experienţă, îi va prelua funcţia în octombrie.

Trei teme principale

Stoltenberg a anunțat că summitul aniversar de la Washington va avea trei teme principale: Ucraina, descurajarea şi apărarea şi parteneriatele globale.

Fiecare a fost o prioritate şi la summitul de la Vilnius, organizat acum un an. Reuniunea de Washington va fi, potrivit fostului purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, un „summit de consolidare”.

NATO a cultivat parteneri globali încă de la începutul anilor 2000, iar atenţia s-a îndreptat recent către regiunea Indo-Pacific. Angajamentul militar american – şi, într-o mai mică măsură, britanic şi francez – faţă de ţările din regiune este considerabil. Dar acestea nu sunt canalizate prin intermediul NATO.

Alianţa are parteneriate bilaterale de nivel scăzut cu Australia, Japonia, Noua Zeelandă şi Coreea de Sud (aşa-numitul IP4). Invitarea liderilor IP4 la summit este un act de solidaritate diplomatică, ce arată că NATO are consideraţie pentru aliaţii şi partenerii americanilor din Pacific în competiţia strategică pe care o au cu China.

Supărarea Ucrainei

În ceea ce priveşte Ucraina, sunt de aşteptat puţine surprize. Germania şi SUA rămân sceptice cu privire la fezabilitatea ambiţiei Ucrainei de a adera la Alianţă. Administraţia Biden a rămas la părerea că o ţară aflată în război nu poate adera la NATO. Vechile argumente conform cărora Ucraina trebuie să elimine corupţia au fost, de asemenea, resuscitate, deşi acest lucru pare cumva nepotrivit. UE, care acordă o importanţă mult mai mare eforturilor anticorupţie, a deschis oficial negocierile de aderare cu Ucraina (şi Republica Moldova) la sfârşitul lunii iunie. Iar ţările care au aderat recent la NATO, Macedonia de Nord şi Muntenegru, nu prea sunt exemple de guvernare fără pată.

Discuţiile premergătoare summitului au fost mai mult despre metafore decât despre substanţă – la Washington s-a spus că Ucrainei i se va oferi probabil o „punte solidă” către aderare (la Vilnius a fost vorba doar de o „cale”). Nimic din toate acestea nu a fost însă bine primit la Kiev. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat deja SUA pentru timiditatea sa. Anul trecut, în drum spre Vilnius, el a provocat un incident diplomatic calificând drept „absurdă” poziţia NATO faţă de Ucraina.

Dorind să pună la punct scenariul summitului de la Washington, Stoltenberg a purtat discuţii cu Zelenski săptămâna trecută la sediul NATO. Nu a existat nicio declaraţie de presă. Zelenski ar putea foarte bine să se prezinte la summit dispus să critice din nou.

O consolare

Această posibilitate ar putea fi redusă de alte iniţiative aflate pe masă. Miniştrii apărării din cadrul NATO au convenit deja asupra unui nou pachet denumit „Asistenţă şi formare în domeniul securităţii NATO pentru Ucraina” (NSATU). Având sediul la Wiesbaden, în Germania, şi aflându-se sub comanda directă a NATO, NSATU este menit să asigure o mai bună coordonare a diferitelor pachete ad-hoc de capacităţi şi de formare furnizate Ucrainei.

Cu toate acestea, NSATU nu va înlocui „Formatul Ramstein” – principalul canal, condus de SUA, de coordonare a livrărilor de arme către Ucraina, denumit astfel după baza aeriană din Germania la care este asamblat o mare parte din ajutorul militar.

Armele furnizate Ucrainei sunt o prerogativă naţională şi, prin urmare, sunt vulnerabile la slăbiciunile politicii interne. Îngrijorările cu privire la angajamentul pe termen lung al SUA faţă de Ucraina în cazul în care Donald Trump ar câştiga alegerile prezidenţiale din noiembrie concentrează atenţia.

În aprilie, Stoltenberg a propus un fond de 100 de miliarde de dolari americani, pe o perioadă de cinci ani, pentru Ucraina – însă acest nivel de ambiţie a fost respins. Puţini aliaţi, chiar şi susţinători ai Ucrainei, doresc să angajeze în avans o sumă atât de mare. Astfel, rămâne un pachet NATO de 40 de miliarde de dolari pe un an pentru susținerea militară a Ucrainei în fața agresiunii ruse (actualul pachet cuprinzător de asistenţă al NATO se limitează la instruire şi echipamente neletale). Ungaria, cel mai mare sceptic al NATO cu privire la Ucraina, a indicat deja că nu va participa la un astfel de plan.

Descurajarea și apărarea

În ceea ce priveşte descurajarea şi apărarea, este de aşteptat un „bilanţ” al eforturilor recente. De la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, NATO s-a reorientat către apărarea colectivă şi s-a îndepărtat de misiunile din afara zonei.

La summitul de la Madrid din iulie 2022, NATO a convenit asupra unui „nou model de forţe”, în timp ce la Vilnius a semnat un „pachet de planuri” pentru apărarea Europei împotriva Rusiei, precum şi un plan de acţiune privind producţia de apărare pentru a stimula producţia de armament.

Conform unei analize recente, NATO este pregătită să „lupte chiar şi în seara asta”, dacă este necesar. Este mai puţin clar pentru cât timp. Este posibil ca forţele armate aliate să atragă mai mulţi bani, dar multe dintre armate (inclusiv britanicii) încă nu dispun de resursele şi personalul necesare pentru a purta un război convenţional prelungit, la scară largă.

Linia directoare de 2% din PIB pentru apărare pare insuficientă, dar nu există niciun consens în cadrul NATO pentru a o creşte.

Între timp, modul în care NATO încearcă să se îndepărteze de dependenţa sa faţă de SUA rămâne un subiect pe care puţini (în afară de preşedintele francez Emmanuel Macron) par dispuşi să îl abordeze. Este puţin probabil ca o cale pragmatică de urmat – o mai mare cooperare NATO-UE – să ocupe un loc important în cadrul summitului, deoarece membrii NATO care nu fac parte din UE, nu în ultimul rând Regatul Unit şi Turcia, au un interes scăzut în acest sens.

Aşadar, summitul de la Washington este acoperit de aşteptări reduse. Următorul summit al NATO va avea loc la Haga, în iunie 2025. Până atunci, Trump ar putea fi la Casa Albă, iar NATO în centrul unei noi crize de agitaţie transatlantică. În acest caz, consolidarea realizată la actualul summit de la Washington va fi văzută de susţinătorii NATO mai puţin ca o dezamăgire, ci mai degrabă ca un semn de progres.

Ce lideri sunt de urmărit?

Atenţia se va concentra în mare parte asupra preşedintelui american Joe Biden în contextul în care unii membri ai Partidului Democrat îi cer să renunţe la candidatura sa pentru un al doilea mandat la Casa Albă. Şi alţi lideri sunt sub lupă din cauza problemelor politice interne, scrie Reuters, potrivit news.ro.

  • Joe Biden: preşedintele american se confruntă cu o săptămână critică în timp ce încearcă să susţină o campanie electorală care a fost în defensivă de la dezbaterea soldată cu un eşec în 27 iunie împotriva lui Donald Trump, care a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea lui Biden de a guverna pentru încă patru ani şi jumătate. Rezultatul alegerilor din noiembrie ar putea schimba cursul politicii externe a Washingtonului. Biden, în vârstă de 81 de ani, va purta discuţii, printre alţii, cu premierul britanic Keir Starmer şi cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, în contextul în care democraţii din Congresul SUA îi solicită să pună capăt candidaturii sale la realegere.
  • Volodimir Zelenski: în plus faţă de obţinerea unui sprijin mai mare pentru a ajuta la respingerea invaziei ruse, este de aşteptat ca preşedintele ucrainean să facă presiuni pentru o cale mai rapidă de a intra în NATO decât a fost dispusă alianţa să ofere până acum.
  • Keir Starmer: noul prim-ministru britanic va efectua prima sa deplasare internaţională după ce a condus Partidul Laburist la o victorie zdrobitoare în alegerile parlamentare desfășurate săptămâna trecută în Regatul Unit. Starmer s-a angajat să menţină abordarea guvernului conservator anterior faţă de Ucraina, continuând să sprijine Kievul în fața agresiunii militare ruse.
  • Emmanuel Macron: preşedintele francez se va afla la Washington la câteva zile după ce şi-a pierdut o mare parte din puterea politică în urma alegerilor anticipate care au arătat că francezii sunt mai degrabă divizaţi între două extreme, stânga şi dreapta, şi sunt mai puţin atraşi de centru. Decizia de a convoca alegerile i-a uimit atât pe aliaţii apropiaţi ai lui Macron, cât şi pe adversarii săi, iar unii din propria sa tabără au denunţat mişcarea ca fiind nechibzuită. După al doilea tur de scrutin de duminică, Franţa se confruntă acum cu un parlament haotic.
  • Viktor Orban: premierul ungar, un critic al ajutorului militar occidental acordat Ucrainei şi liderul de stat din UE cu cele mai cordiale relaţii cu Rusia şi China, se va afla la Washington după o vizită surpriză la Beijing, unde s-a dus pentru a discuta despre un potenţial acord de pace în Ucraina. Ungaria a preluat săptămâna trecută preşedinţia rotativă semestrială a Consiliului UE, iar Orban i-a vizitat de atunci pe Zelenski şi pe liderul rus Vladimir Putin. Deplasarea sa la Moscova a stârnit furia altor lideri europeni, care au afirmat că Orban nu are mandatul UE de a media pacea în Ucraina.
  • Ulf Kristersson: prim-ministrul suedez îşi va reprezenta ţara la primul summit NATO de la aderarea la alianţă a țării sale, în martie. Înaintea deplasării sale, Kristersson a declarat că Suedia sprijină pe deplin ideea că viitorul Ucrainei se află în NATO.
  • Yoon Suk Yeol: preşedintele sud-coreean, care a militat pentru consolidarea legăturilor de securitate cu Europa şi alţi aliaţi ai SUA pentru a descuraja ameninţările nucleare şi cu rachete ale Coreei de Nord, intenţionează să discute despre ameninţarea pe care Phenianul o reprezintă pentru Europa prin aprofundarea legăturilor militare cu Rusia.
  • Justin Trudeau: prim-ministrul canadian, aflat sub presiune din cauza faptului că guvernul său liberal este în urma principalului partid de opoziţie în sondaje, s-ar putea confrunta cu noi întrebări cu privire la cheltuielile de apărare ale ţării sale, care au rămas în urma procentului de 2% din PIB convenit de NATO. Într-o actualizare a politicii din acest an, guvernul Trudeau a promis miliarde suplimentare pentru forţele armate pentru a creşte cheltuielile militare de la 1,4% din PIB la 1,76% până în 2030.

Urmărește-ne pe Google News