Summitul Trump-Xi. Principalele concluzii și ce este „capcana lui Tucidide”, amenințarea voalată formulată de liderul chinez
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Războiul din Orientul Mijlociu, rivalitatea comercială, teama de scăpare de sub control a inteligenței artificiale: miza relației sino-americane este imensă, comentează AFP și Reuters.
Cuprins:
Aceste subiecte au fost într-adevăr discutate de președintele american Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping în timpul summitului lor de joi, dar numai în linii generale.
Pentru Trump, vizita lui Xi la Washington D.C. a reprezentat, înainte de toate, un prilej de a etala o Casă Albă remodelată după chipul său.
După ce Xi l-a invitat pe Trump la Beijing să viziteze un templu din dinastia Ming şi o grădină retrasă, rar deschisă străinilor, preşedintele american i-a întors favoarea liderului chinez cu un spectacol de alt fel, cu soldaţi mărșăluind în formație purtând peruci şi pălării cu trei colţuri și o Grădină a Trandafirilor reproiectată pentru a arăta ca un club de golf al lui Trump.
În faţa reporterilor, Trump a evitat întrebările grele. „Îi place granitul de calitate”, a spus președintele american despre Xi. „O întâlnire excelentă”, cu un „prieten cu adevărat foarte bun”, a adăugat el.
La rândul lui, liderul chinez și-a menținut rezerva caracteristică, evocând doar o „relație personală”.
Capcana lui Tucidide
Mai mult decât relația în sine, Xi a subliniat necesitatea ca SUA și China, primele două puteri mondiale, să „coexiste pașnic”, în pofida diferențelor dintre ele. El și-a reiterat avertismentul împotriva „capcanei lui Tucidide”, o teorie academică conform căreia competiţia dintre o putere în ascensiune (în acest caz China) şi una consacrată (SUA) tinde să ducă, de regulă, la război. De asemenea, a prezentat China ca un partener egal al SUA.
„Ideea a fost fastul și circumstanțele”, a declarat Ryan Hass, de la Brookings Institution. „Mesajul a fost că cei doi lideri sunt capabili să gestioneze eficient relațiile sino-americane în limite tolerabile de concurență. Niciunul dintre lideri nu aștepta prea mult de la celălalt”, a explicat el într-un comentariu acordat pentru AFP.
Xi a promis că va invita 100.000 de tineri americani în China pentru schimburi pe o perioadă de cinci ani și că va împrumuta doi panda unei grădini zoologice din Atlanta.
Liderul chinez a insistat asupra mesajului că ambele naţiuni au de câştigat din cooperare şi de pierdut din confruntare. El a făcut apel la menținerea dialogului pe canale militare şi la mecanisme mai solide de prevenire a crizelor, observă Reuters.
Trump, la rândul său, a ținut să pună accent pe istoria comună a celor două ţări pentru a sublinia potenţialul de cooperare. El a afirmat că SUA și China ar putea realiza multe urmărind interese comune, invocând alianţa lor din timpul războiului împotriva Japoniei.
Taiwanul, o linie roșie
După amabilitățile obișnuite, Xi Jinping a ridicat două preocupări majore în timpul discuțiilor cu Trump.
Conform agenției chineze de stat Xinhua, el și-a exprimat speranța că SUA vor trata „cu prudență” problema Taiwanului și că se „vor opune” independenței sale.
Bates Gill, cercetător la Biroul Național de Cercetări Asiatice, nu crede într-o schimbare a politicii americane: „Președintele Trump ar putea face declarații care contravin politicii americane tradiționale, dar acest lucru nu s-ar traduce neapărat într-o schimbare reală”.
Pe de altă parte, Xi și-a exprimat speranța ca SUA și Iranul să ajungă la un acord „cât mai repede posibil”, asta deși administrația Trump ar fi preferat ca liderul chinez să forțeze regimul de la Teheran să dea înapoi. Totuși, Xi nu pare dispus să facă acest lucru.
Inteligența artificială rămâne nereglementată
Rivalitatea pune, de asemenea, Statele Unite împotriva Chinei în ceea ce privește inteligența artificială. Principalele două mari puteri au „responsabilitatea de a dezvolta și gestiona inteligența artificială pentru binele comun și de a se asigura că dezvoltarea acesteia rămâne întotdeauna sub control uman”, a declarat Xi.
În schimb, Trump a transmis prin intermediul Truth Social că își dorește ca inteligența artificială, pe care o consideră „superinteligență”, să rămână „exact la stadiul actual” de reglementare.
„Suntem în mare parte de acord cu riscurile asociate inteligenței artificiale, dar nu și cu modul de gestionare a acestora”, observă Dylan Loh, de la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore. „Neîncrederea profundă și concurența sporită” în domeniul inteligenței artificiale fac improbabile progresele în ceea ce privește stabilirea unui cadru de reglementare, subliniază el.
Armistițiul comercial, singurul progres
Prelungirea armistițiului în războiul comercial care a lovit economia globală în 2025 a fost una dintre temele-cheie ale summitului. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat, înainte de sosirea lui Xi, că obiectivul a fost atins, dar numai până pe 10 ianuarie. Xi a salutat „aranjamentul”, dar nu a intrat în detalii.
Experții consideră că prelungirea armistițiului îi permite lui Trump să scape temporar de o problemă, cel puțin în contextul alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pe 3 ianuarie.
Unii membri ai administrației SUA încearcă să „stabilizeze relațiile pentru moment, așteptând ca Statele Unite să-și reducă vulnerabilitatea față de Beijing”, afirmă Jared Mondschein, director de cercetare la Centrul de Studii Americane de la Universitatea din Sydney. Totuși, Jared Mondschein nu crede într-o „schimbare profundă sau durabilă în dinamica structurală a rivalității strategice”.
„Chinezii ar fi sperat la o prelungire mai de durată, dar sunt și ei realiști”, comentează Dylan Loh.
Abordare de tip „diplotainment”
Democrații din Senat au criticat summitul, considerând că administrația Trump a acordat mai multă importantă fastului decât problemelor de fond. De altfel, întâlnirea propriu-zisă, desfășurată cu ușile închise timp de aproximativ 90 de minute, nu pare să fi produs progrese, notează The Guardian.
La fel ca democrații, fostul diplomat american Danny Russel a criticat în ziarul britanic accentul excesiv pus pe evenimentele ceremoniale și sociale în detrimentul negocierilor. În opinia sa, este vorba de o abordare de tip „diplotainment”. Dar, avertizează Russell, protocolul și fastul nu înseamnă neapărat progres.
