ComenteazăÎn cazul în care nu va exista o lovitură de teatru, acest prim tur de încălzire nu este aşteptat să se încheie cu un acord. Cu şapte ani în urmă a fost nevoie de două summituri pentru o înţelegere asupra bugetului.
Iar de data acesta Brexit-ul a complicat şi mai mult situaţia, dat fiind că bugetul UE va fi lipsit în acest ciclu de programare de contribuţia financiară a Londrei, ce ar fi fost cuprinsă între 60 şi 75 de miliarde de euro pe ansamblul celor şapte ani.
Divergenţele privesc atât valoarea bugetului, cât şi distribuţia acestuia pe capitole. Un grup al contributorilor neţi format din Austria, Olanda, Danemarca, Suedia şi într-o anumită măsură şi Germania cer ca bugetul UE să nu depăşească 1% din venitul naţional brut al statelor membre, în timp ce statele beneficiare nete est-europene atrag atenţia că fondurile UE sunt necesare pentru atenuarea inegalităţilor de dezvoltare dintre ele şi cele vest-europene.
Însă mai multe state contributoare nete, printre care şi Germania, doresc o repartiţie a resurselor care să favorizeze noi priorităţi, precum cercetarea, apărarea, migraţia sau mediul, în detrimentul politicilor tradiţionale, respectiva politica agricolă comună şi politica de coeziune, cărora până în prezent li s-a alocat împreună circa 60% din buget.
În cazul politicii agricole comune, menţinerea unei finanţări ridicate pentru acesta este sprijinită intens de Franţa, susţinută de alte state al căror sector agricol are o pondere importantă în economie, printre care şi Spania, care în prezent se află sub presiunea manifestaţiilor agricultorilor.
Comisia Europeană, care la rândul ei a stabilit ca priorităţi combaterea schimbărilor climatice şi sectorul digital, ar dori un buget multianual de 1,114% din venitul naţional brut al statelor membre, iar Parlamentul European chiar şi mai mult, respectiv 1,3%.
Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a venit cu o propunere de compromis, avansând procentul de 1,074%. El s-a declarat de asemenea favorabil condiţionării accesării fondurilor europene de situaţia statului de drept, în contextul criticilor la adresa Ungariei şi Poloniei la acest capitol, şi a mai propus acoperirea golului lăsat de Brexit în buget prin taxarea plasticului nereciclat şi a emisiilor de carbon.
Această luptă a procentelor este importantă, întrucât 0,01% înseamnă peste 10 miliarde de euro.
Un alt subiect de divergenţă este practica rabaturilor la contribuţiile pentru bugetul comunitar, facilitate de care a beneficiat mai întâi Regatul Unit începând din 1984, în urma insistenţelor premierului Margaret Thatcher, de atunci şi alte state contributoare nete cerând şi obţinând astfel de rabaturi, printre ele fiind Germania, Austria, Suedia, Danemarca şi Olanda. Mai multe state, în frunte cu Franţa, cer eliminarea completă a acestei facilităţi.
”Ultimii paşi de făcut pentru a ajunge la un compromis sunt mereu cei mai dificili, dar cred că totul este pe masă pentru a putea lua o decizie”, a declarat joi Charles Michel, înaintea summitului care s-ar putea prelungi până în weekend.