O femeie veselă, plină de optimism şi toată un zâmbet. Aşa înfruntă o zi de muncă Daniela Iancu, administratorul unui S.R.L. din Bucureşti, în ciuda teancurilor de facturi neachitate care o aşteaptă pe birou. “Magazinul meu e plin de marfă: de la cosmetice, pălării sau şepci, până la confecţii, dar clienţii nici măcar nu-i mai trec pragul. Cunosc mulţi administratori care sunt în aceeaşi situaţie ca şi mine”, îşi începe povestea bucureşteanca de 52 de ani.
Trebuie să amâne plata furnizorilor
“De cele mai multe ori sunt istovită şi simt că nu mai pot face faţă. Sunt îngropată în datorii, dar nu mă las aşa uşor. Ieri, de exemplu, ziua de muncă a început cu un telefon primit de la un furnizor care mi-a cerut să-i achit 600 de lei pentru marfa pe care mi-a dat-o. Dar nu am vândut nici un produs. De unde să-i dau bani? L-am amânat şi pe el, aşa cum am făcut şi cu ceilalţi agenţi comerciali. Pentru că firma mea merge în pierdere, uneori mă gândesc să închid magazinul şi să mă angajez la o societate oarecare pentru a-mi putea plăti datoriile. Astfel, aş avea un salariu fix. Dar nu am de gând să mă las aşa uşor. Criza n-o să mă doboare! Tot ieri au mai venit câţiva furnizori după bani. N-am de unde să scot sumele, pentru că nu e vânzare. Am de plătit şi impozite, salarii şi taxe”, spune femeia.
Familia reprezintă totul pentru ea
“Vânzările au scăzut cu peste 50 la sută de când ne-a lovit criza financiară. Am avut zile în care s-a vândut un singur produs, de 3 lei. Am simţit că-mi pierd minţile. Dar m-am gândit la familia mea, la soţul şi la cele două fiice. Cum aş putea pleca pe lumea cealaltă şi să-i las cu datoriile mele pe cap? De aceea, mi-e greu să înţeleg cum au putut alţi patroni, afectaţi de criză, să-şi curme zilele”, spune tristă Daniela Iancu.
Marfa de pe rafturi nu se vinde
“Am de plătit rate la un credit pe care l-am făcut pentru a-mi acoperi datoriile şi am de achitat marfa pe care am luat-o de la furnizori. Marfă care stă pe raft. Clienoeii privesc produsele şi ies din magazin aşa cum au intrat: cu buzunarele goale. Şi ei mi se plâng ori că au fost daţi afară, ori că trebuie să strângă cureaua din cauza devalorizării leului”, povesteşte patroana.