„Sunt orfana, dar nu vreau sa raman singura”

care este mama. Nu va pot spune cum a fost.
in luna septembrie, pe data de 1, cand toti copiii se pregateau pentru inceperea noului an scolar, soarta mi-a fost incercata pentru a doua oara. Tatal meu cade in poarta, face un infarct miocardic si moare in bratele mele.
Ce am simtit atunci?… Ce simt acum?… Ce voi simti toata viata si cu ce imagini voi asocia cuvintele „mama” si „tata”, nu pot reda in cuvinte.
Dupa moartea fulgeratoare a parintilor mei am ramas cu matusa mea care la ora actuala imi este tutore. Dar posibilitatile materiale sunt aproape inexistente. Eu am o alocatie de 260.000 lei/luna, iar cateva luni, pana la sfarsitul anului scolar, am beneficiat de o bursa, tot de 250.000 lei/luna. Acum insa…
Cine ma vede pe mine, cine vede pozitia casei in care locuiesc ramane cu impresia ca… totul este bine si frumos. Total gresit.
Casa in care locuiesc este in litigiu de cativa ani, iar in luna ianuarie s-ar putea sa o pierdem, aceasta fiind revendicata de fostii proprietari. Gazele sunt taiate, avem de plata peste 10.000.000 de lei, lumina si telefonul sunt neachitate. Singura „avere” ramasa de la defunctii mei parinti consta dintr-un calculator (model vechi), doua inele si o pereche de cercei. Acestea din urma imi amintesc de mama, iar atunci cand imi este greu si ma simt singura le ating, ca si cum as atinge-o pe propria mea mama. Sunt singurele amintiri.
Acum cateva zile, ca saracia sa fie si mai evidenta, am primit refuzul de la Casa de Pensii care printr-o adresa ne comunica faptul ca nu pot beneficia de pensie de urmas deoarece mama mea nu intruneste conditiile prevazute de lege.
Matusa mea a incercat prin toate institutiile la care a putut ajunge, un ajutor material sau de orice fel. insa peste tot s-a lovit de… mai trebuie sa completati un dosar, iar atunci cand acesta era complet, mai trebuia sa completeze alt dosar. Nu avem nici un fel de ajutor de la nimeni, de nicaieri.
M-am gandit sa-i scriu si domnului presedinte al Romaniei, sa-i spun cum traiesc anumiti copii, insa…
Vreau sa invat, sa pot, in memoria parintilor mei, sa-mi continui studiile… Poate sa fac o facultate. Dar… Cu toata stradania mea… Am nevoie si de un ajutor.
Am 15 ani, cei care ma cunosc, inclusiv adultii spun despre mine ca sunt un copil cuminte si dotat, dar fara posibilitati materiale.
Nu va scriam daca intrezaream o portita. V-am scris pentru ca eu cred ca, asa cum „v-am cunoscut” din articolele pe care le scrieti, ma puteti intelege si ma puteti ajuta.
Acum cateva zile a fost ziua mea si mi-as fi dorit ca dimineata cand ma trezesc, gazele sa fie achitate, lumina si apa la fel. Telefonul aidoma, iar casa… Casa sa fie a noastra, sa nu mai existe nici un proces, sa nu mai astept cu teama noul termen de judecata cand… putem fi evacuati. Din toate acestea nu am primit nimic. Nu-mi doresc lucruri imposibil de realizat, dar imi doresc ca a doua zi matusa mea sa nu se mai intrebe ce-mi va oferi de mancare.
Orice ajutor va fi binevenit, sunt convinsa ca asa ca mine sunt sute, poate chiar mii de copii, dar eu va rog sa ma ajutati. Sunt orfana, dar nu vreau sa fiu un copil al strazii, abandonat de cei din jur.
Cezarina, Bucuresti

Urmărește-ne pe Google News