„Mihaela tot încearcă să mă bage în spectacole. Mi-a zis că are nevoie de mine și că sunt noua generație. Chiar așa mă simt, știu că am multe de învățat de la ele și că pot să duc mai departe lupta lor, care a devenit și lupta mea”, își începe povestea Nicoleta Ghiță, pentru Libertatea.
Amintiri din curtea școlii
Relația Nicoletei cu teatrul a început în 2012, într-o școală din Ferentari. Avea 13 ani atunci. S-a înscris într-un club de educație alternativă, un program al asociației Graphis 122 în parteneriat cu Policy Center for Roma, ONG-ul lui Valeriu Nicolae. Actorul Ionuț Oprea a adunat în jurul lui un grup de adolescenți, printre care și Nicoleta, i-a unit ca într-o familie și au pus împreună bazele trupei PlayHood.
Tinerii au participat de două ori la festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis din Alexandria, apoi la Caleido, la câteva ediții, și au dus cele patru producții pe care le-au făcut, „Povestiri din curtea școlii”, „Home”, „Friday” și „Cerasela”, pe scene din mai multe orașe.
„Povestiri din curtea şcolii” a fost primul lor spectacol, care vorbește despre viața din Ferentari, despre visele lor, dar şi despre discriminare, de care tinerii s-au lovit inevitabil de la vârste fragede, inclusiv acolo unde ar fi trebuit să existe doar empatie și unitate.
„Oamenii de la festival erau îngrijorați că sunt niște romi acolo”
„Am fost acum doi ani la Bacău și când am intrat să ne cazăm am auzit multe comentarii, că ia uite, sunt țigani aici lângă noi, dacă ne fură. Începusem să ne simțim foarte ofensați și nu înțelegeam de ce se întâmplă asta. Adică nici pe mâna lor nu am apucat să pun mâna, cum pot spune că îi fur? Dar până la sfârșitul festivalului eram aclamați și pentru noi conta mult asta”, povestește Nicoleta un episod din experiența ei cu PlayHood.
Nu pot spune că după un spectacol sau după o discuție schimbi oamenii, dar cel puțin îi faci să se gândească la ceva. Tot punând ideea asta de a te gândi, ceva rămâne în tine, ca om
Nicoleta Ghiță, actriță:
De mică, Nicoleta a înțeles că etnia ei vine la pachet cu niște limitări sociale, când copiii neromi din Ferentari refuzau să se joace cu „țiganii”. Mai târziu, i s-a reproșat că petrece prea mult timp între băieți, că e „băiețoasă” și că „ar trebui să fie mai feminină”.
„Lucrurile s-au schimbat puțin acum. Tot cartierul vorbește despre mine și despre faptul că fac teatru și cânt. Am o apreciere din partea lor, dar în același timp, ei văd că eu am libertate să fac ce vreau și nu sunt de acord cu lucrul ăsta. Spre exemplu, pentru că prietenii mei sunt băieți, oamenii au tot tot felul de concepții, cum că aș întreține relații sexuale cu ei, ceea ce nu e adevărat, evident. Dar nu mai bag în seamă lucrurile astea, mă concentrez pe ceea ce îmi place și vreau să fac”, povestește Nicoleta.
Avea 14 ani când a plecat de-acasă. S-a îndrăgostit de un băiat cu 12 ani mai mare decât ea, cu care și acum are o relație. S-au mutat împreună, a început să muncească și o perioadă a reușit să reziste programului încărcat, cu școală dimineața, devreme, muncă după-amiază, până târziu, plus repetițiile cu trupa. A renunțat însă la școală în clasa a 10-a, pentru că nu mai făcea față.
„Sexodrom” și disfuncțiile societății
Pe Mihaela Drăgan și Zita Moldovan, cofondatoarele Giuvlipen, le-a cunoscut în urmă cu aproximativ doi ani, când juca în PlayHood. Fetele au remarcat-o și au invitat-o în „Sexodrom”, un spectacol-manifest care își propune să demonstreze că prejudecăţile de gen şi etnie afectează viaţa intimă și care aduce în discuție stereotipurile de percepție și mania societății conservatoare de a eticheta și a judeca.
După „Sexodrom”, pentru Nicoleta a urmat „Romacen – Vremea vrăjitoarei”, în regia Tinei Turnheim. Textul, ca toate spectacolele Giuvlipen, îi aparține Mihaelei Drăgan, și a fost pus prima dată în scenă la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe, cu care Giuvlipen a colaborat de mai multe ori.
„Romacen – Vremea vrăjitoarei” vorbește despre o societate utopică, condusă de vrăjitoare rome, societate în care nu mai există acea stereotipizare a romilor din imaginarul colectiv.
Cel mai recent spectacol al Giuvlipen și E-Romnja este „Keres Tik Tok”. Piesa vorbește despre nevoia educației sexuale la școală și în comunitățile dezavantajate, unde, în unele cazuri, cultul virginității încă există, iar accesul la educație este în general anevoios.
„În mare parte, în teatru găsești texte vechi. Eu cred că trebuie să ne adaptăm la timpurile noi și să învățăm să vorbim despre viața noastră de acum, nu despre viața oamenilor din trecut. Trebuie să începem să scriem despre viața noastră de acum, din prezent, pentru ca oamenii să se regăsească mai repede decât într-o piesă de Shakespeare”, explică tânăra.
Cele trei valori: generozitate, egalitate, lupta pentru respect
Nicoleta știe că s-a schimbat mult de când a intrat în lumea teatrului, deși nu consideră că a ajuns încă la nivelul pe care și l-ar dori, nici din punct de vedere profesional, nici din punct de vedere personal. Teatrul a învățat-o, totuși, să fie generoasă și să ofere fără să aștepte nimic în schimb, să lupte pentru egalitate și să lupte pentru respect.
A mai învățat că rasismul și discriminarea există de ambele părți, însă lucrurile pot fi schimbate prin educație și prin artă.
Când abia intrasem în trupă, mi-am dat seama că eram foarte sexistă și chiar dacă sunt romă, eram rasistă, aveam o părere proastă despre toată lumea, eram în gardă tot timpul față de toată lumea. Aici, am învățat să îmi descopăr greșelile și să le repar. Mi-am dat seama că vreau să schimb ceva la mine și atunci am îmbrățișat aceste valori și le duc mai departe.
Nicoleta Ghiță, actriță:
„Nicoleta este realitatea că se întâmplă lucruri”, o descriu Zita și Mihaela pe cea mai tânără dintre ele.
Premiate de UNITER
La premiile UNITER din acest an, British Council a acordat echipei Giuvlipen Premiul Special pentru activitatea de promovare și susținere a incluziunii sociale și încurajarea implicării sociale.
„Iată că, la sute de ani după ce sclavii culturali romi au pus bazele teatrului modern în România, un teatru rom și actrițe rome sunt premiate pentru prima dată în istoria Premiilor UNITER. Acum, la cinci ani după ce am înființat teatrul Giuvlipen împreună cu actrița Zita Moldovan, ne cerem dreptul de a avea un teatru rom de stat, așa cum au toate celelalte minorități naționale”, a fost discursul Mihaelei Drăgan pe scena UNITER.
„Sigur că este important acest premiu, dar nu e o validare pentru noi. Îmi doream să ocup acest spațiu pe care artistele rome asumate nu l-au avut. Munca noastră e mai mult decât această recunoaștere”, spune Mihaela.
Citește și Povestea actrițelor care au înființat primul teatru rom din România
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!