ComenteazăSancțiunile împotriva Irakului la invadarea Kuweitului în 1990 au presupus înghețarea imediată a tuturor activelor străine și un boicot total asupra achizițiilor de petrol, impus printr-o blocadă militară, scrie acesta.
De asemenea, sancțiunile contra Iranului din 2012 au fost mai extinse. Acestea au introdus, pentru prima oară, tăierea de la sistemul de plăți SWIFT, toate băncile iraniene fiind excluse.
Lumea occidentală are o lungă istorie de sancțiuni împotriva Uniunii Sovietice/Rusiei. De exemplu, embargoul SUA împotriva URSS cauzat de invadarea Afganistanului în 1980 și controlul exporturilor în timpul Războiului Rece.
Niciunul dintre aceste cazuri nu a fost de succes, arată van Bergeijk.
Penalizările țintite au o rată de eșec de până la 90%
Lumea occidentală nu a învățat prea multe din faptul că sancțiunile contra Rusiei au fost ineficiente la anexarea Crimeei în 2014. Acele sancțiuni nu au funcționat pentru că au fost țintite, pe anumite sectoare și, prin urmare, nu au avut urmări considerabile.
Sancțiunile țintite au de obicei o rată de eșec de 80-90%, comentează acesta. Alegerea unor sancțiuni pe bucăți în locul unora extinse eșuează în a fi un instrument efectiv.
De la penalități țintite se poate escalada către sancțiuni generale, dar implementarea lentă și pe bucăți reduce semnificativ probabilitatea ca sancțiunile să aibă succes, mai arată profesorul. Teoria alegerii publice argumentează că sancțiunile nu se pliază întotdeauna pe interesele din țara vizată și prin urmare nu au efectul scontat. Mai departe, asta sugerează că democrațiile impun sancțiuni mai puțin potente decât autocrațiile.
„Dă cu ciocanul, în loc să strângi șurubul”
Rețeta ar trebui să fie „dă cu ciocanul, în loc să strângi șurubul”. În cazul Rusiei, sancțiunile țintite cel mai probabil vor eșua, deoarece este naiv să credem că vizarea finanțelor oligarhilor și oficialilor de top va reprezenta o amenințare pentru Vladimir Putin. El oricum rămâne cu o putere asupra opoziției.
Mai mult, impactul sancțiunilor inteligente și țintite la cei din jurul lui Putin poate părea puternic la nivel personal, dar sunt limitate pentru populația generală, oricum victimă a manipulării știrilor de către Kremlin.
Sancțiunile generale, prin impactul lor mare, sunt mult mai apte să comunice populației ruse că războiul din 2022 contra Ucrainei nu este în niciun caz comparabil cu anexarea Crimeei.
Nu a fost țintit exportul de resurse energetice
Sancțiunile economice nu au fost suficient direcționate către principala sursă de valută a Rusiei, adică exporturile energetice către Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană a propus, după apariția articolului, o interdicție a importurilor de cărbune din Rusia, ceea ce cauzează o lovitură de 4 miliarde de euro anual acesteia. Nu au fost însă impuse sancțiuni în domeniul petrolier și al gazelor.
Nu au fost impuse nici embargouri asupra bunurilor de capital, precum echipamente industriale, vehicule, unelte, după cum nu au fost impuse nici asupra echipamentelor de transport.
La momentul scrierii articolului, 28 martie, sancțiunile contra Rusiei sunt mult mai extinse decât cele din 2014, dar în acest moment Vestul încearcă să lovească o economie rusă care este mai bine pregătită și mai rezilientă.
Sancțiunile impuse la anexarea Crimeei au fost luate într-un context în care economia Rusiei era vulnerabilă la presiune economică străină, dar rușii, spre deosebire de lumea occidentală, au învățat din sancțiuni.
Astăzi, Rusia este mai puțin dependentă de UE. În 2014, comerțul bilateral dintre Uniunea Europeană și Rusia era 22% din Produsul Intern Brut (PIB) al Rusiei, iar ultima cifră de dinainte de războiul din Ucraina era de 14%.
Aceasta și-a limitat dependența de Vest în alte domenii: de exemplu Banca Rusiei a creat un sistem alternativ la SWIFT. Per total, Rusia și-a crescut reziliența reducându-și dependența de țări străine.
Sancțiuni care să funcționeze: embargo asupra bunurilor de capital și boicot al energiei
Având în vedere reziliența Rusiei, tendința tot mai autocrată a guvernului controlat de Putin și eșecul democrațiilor europene de a implementa sancțiuni potrivite și cuprinzătoare rezultă că sancțiunile țintite nu par să influențeze calculul Kremlinului, spune van Bergeijk.
UE poate schimba acest lucru dacă aplică sancțiuni cuprinzătoare, inclusiv un embargo asupra bunurilor de capital și un boicot al energiei provenite din Rusia, arată profesorul de economie.
Speranța că UE va face acest lucru prea curând pare nerealistă, deoarece sancțiunile preferate sunt cele asupra persoanelor, companiilor și băncilor, continuă el.
Acestea „generează un baraj de mesaje despre sancțiuni care hrănesc ciclul de știri al Vestului și dau impresia de duritate”, ceea ce guvernele europene vor să comunice către populația proprie.
Multinaționalele sunt aliatul de care poate beneficia Ucraina
Van Bergeijk scrie că aliații președintelui ucrainean Volodimir Zelenski pot fi mult mai bine directorii de companii multinaționale decât parlamentarii, așa cum a fost cazul sancțiunilor antiapartheid din anii 80.
Atunci, comunitatea internațională de afaceri a avut un rol crucial, deoarece băncile și multinaționalele au început să vadă riscurile investițiilor în Africa de Sud.
Ieșirile de pe o piață micșorează o economie într-o manieră directă, deoarece mai puțin capital înseamnă mai puțină producție, continuă acesta. De asemenea, există și un efect indirect, deoarece investițiile străine au și un alt efect, cel de acces la tehnologii moderne și acces la piețe externe.
Atunci când o companie iese de pe piață există și o lovitură mentală. Astfel, întreprinderile private ar putea fi mai importante pentru schimbarea calculului rușilor, mai ales dacă se continuă trendul actual al ieșirilor multinaționalelor.
Posibilitatea ca Rusia să nu fie capabilă să plătească obligațiile și amenințarea unei crize a datoriilor ar putea adăuga forța necesară pachetului de sancțiuni, care în sine sunt prea puține și prea târzii, încheie autorul.
Foto: EPA