La 3 ani, Brianna nu poate spune “mama” şi nici n-o aude pe aceasta când o strigă. Dar întinde mânuţele şi, zâmbind cu tot chipul, aproape aleargă pentru a o îmbrăţişa. S-a născut fără auz, cum se spune. Şi n-a fost singura din familie cu această problemă.
Dintre cele trei fetiţe ale familiei Ivaşcu din Ştefăneştii de Jos, Ilfov, cele mai mici, Yasmina şi Brianna, au venit pe lume cu aceeaşi incapacitate de a auzi sunetele lumii în care s-au născut. Dar Yasmina a avut un pic mai mult noroc. La ea, protezarea auditivă a dat rezultate, în schimb pentru Brianna a fost fără efect.
De aceea, doctorii au recomandat implantul cohlear bilateral. Pentru ambele urechiuşe, adică. Ajunşi în punctul acesta, părinţii fetiţei se lovesc de aceeaşi problemă ca a multora, un stil deja clasic la noi, de a face lucrurile doar pe “jumătate”: statul nu acoperă decât costul unui singur implant, cel de-al doilea trebuind să fie plătit din buzunarul părinţilor.
Dar foarte mulţi copii au nevoie de ambele implanturi pentru a spera la o viaţă normală. În schimb, suma necesară pentru implantul plătit e una de domeniul fanteziei pentru majoritatea românilor, 25.000 de euro.
Atunci, din cauză că statul nu poate face treaba până la capăt, oamenii sunt nevoiţi să apeleze la generozitatea semenilor lor.
Să ceară ajutor, sprijin material oriunde e posibil ori o speranţă pentru asta. Este şi situaţia părinţilor Briannei, cu un venit lunar total de nici 900 de lei, care încă speră că, în decembrie, să poată să îi realizeze fetiţei ambele implanturi.
Îi place să se uite la Mickey Mouse
Brianna nu ştie, însă, toate acestea. Ea se joacă împreună cu surorile ei, desenează linii şi cerculeţe, râde în felul ei la desenele animate cu Mickey Mouse şi merge în fiecare duminică la biserică, pentru a primi împărtăşania. Şi zâmbeşte lumii din lumea ei fără sunete, chiar dacă încă nu ştie, nu poate să spună “mama”…