Comentează„Mereu am plătit pentru apă, nu am consumat niciodată fără să plătim, niciodată”, spune o femeie din comună, oprindu-se din robotit prin curte. Noutatea în peisajul mărginit de Munţii Rodnei şi Munţii Ţibleş o reprezintă apometrele şi apariţia unui intermediar în tranzacţiile dintre localnici şi primărie: firma Aquabis S.A..
De la 100 de lei de persoană pe an, achitaţi la bugetul local, oamenii din Telciu afirmă că acum trebuie să achite 9 lei pentru fiecare metru cub de apă consumat în gospodăria lor. Când reprezentanţii Aquabis au venit în comună, joia trecută, să verifice apometrele, sătenii i-au alungat aruncând în ei cu ouă.
Câteva sute de localnici au ieşit apoi în drum, să protesteze şi, la scurt timp, pe uliţe au apărut şi forţele de ordine. În weekend, revolta a luat o bine meritată pauză, „pentru că e weekend”, a explicat un tânăr care transmis live pe Facebook incidentele. „Jandarmii n-au plecat, sunt tot aici, dar stau mai mult la Peco”.
„Frică? De ce frică? N-am făcut crimă. I-am văzut cu puştile cum umblă, ia, să-i văd la vaci, dacă vin, dacă se bagă, dacă au curaj”, comentează o gospodină, amuzată de vizita inopinată a „mascaţilor”.
Săptămâna asta, în cele patru sate ale comunei – Telciu, Telcişor, Bichigiu şi Fiad, revoltaţii s-au apucat să strângă semnături pentru organizarea unui referendum privind demiterea primarului. Unul dintre motivele de supărare pe edilul Sever Mureşan, aşa cum a fost el formulat în petiţia publicată de Timponline.ro: „Am fost lăsaţi singuri, fără susţinere, fără comunicare, implicit fără soluţii”. Primarul se afla în concediu în Bulgaria când a izbucnit revolta.
Aşteptându-i pe elveţieni
În Telciu, există reţea de apă încă din anii 70. A fost realizată, în mare parte, de localnici, care au săpat, în prestaţie, câteva zile pe lună, pentru a face loc ţevilor de azbociment.
La începutul anilor 90, comuna s-a înfrăţit cu districtul elveţian Monthey. Cu finanţare de la noii prieteni elveţieni, care au suportat jumătate din costuri, de la Guvernul României şi din resursele proprii, Telciu şi-a modernizat reţeaua de apă. Ţevile nu ajungeau la toate gospodăriile, dar măcar nu mai erau ţevi de azbociment. Iar cei care nu aveau instalaţie de apă în casă aveau cişmea în curte.
Odată cu apa de la robinete, elveţienii din Monthey au intrat în mitologia comunei, sub numele concis de Elveţienii. Ajunşi la ananghie, oamenii din Telciu îi aşteaptă să vină, aşa cum alţii i-au aşteptat pe americani.
Când jandarmii, poliţiştii şi agenţii de la Acţiuni Speciale au început să patruleze pe străzile din Telciu, cu armele la vedere, sătenii s-au tras la casele lor, urmărindu-i de peste gard.
„Deja, am auzit că situaţia de la noi e în presa elveţiană. Vor veni şi elveţienii, să ceară socoteală, să vadă ce s-a ales de instalaţia pusă din banii lor. Cum să ne debranşeze Aquabis, când ne-au branşat elveţienii?”, spune Ion, tâmplar în Telciu, fost consilier local independent şi actual cap de revoltă.
Ofiţerul SRI de la Apă-Canal
Sever Mureşan este primar din 2004 în Telciu. A trecut pe la diverse formaţiuni politice până s-a oprit la ALDE. „Le-am promis oamenilor că modernizez comuna şi am atras maximum de fonduri europene pentru o comună ca a noastră, cu 6.000 de locuitori”, a declarat edilul pentru Libertatea.
În 2008, Telciu a intrat în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară pentru Servicii de Alimentare cu Apă și de Canalizare în judeţul Bistriţa-Năsăud (A.D.I.). „Aşa puteam realiza mai repede lucrările de care aveam nevoie. Banii europeni nu cad din cer. Nu-ţi dă nimeni fără licitaţie, fără studiu de fezabilitate, e greu, durează. Trec anii și pleacă trenul fără tine, rămâi în gară”, adaugă Sever Mureşan.
Lucrările comandate de A.D.I. în judeţ sunt realizate de Aquabis SA, întreprindere publică şi operator regional al serviciilor publice de apă şi canalizare.
Aquabis SA e condusă de inginerul hidrotehnist Ion Şandru, director general, şi de Alexandru Moldovan, director general adjunct, fratele lui Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud.
A.D.I. Apă-Canalizare Bistriţa-Năsăud îl are drept director executiv pe Răzvan Adrian Grec, care, conform CV-ului de pe site-ul Consiliului Judeţean, a lucrat ca ofiţer la SRI, între 2005 şi 2010, şi ca director la clubul de fotbal Gloria Bistriţa. Grec este şi membru în Consiliul de Administraţie al unei societăţi aflate sub autoritatea CJ Bistriţa-Năsăud, Lucrări Drumuri şi Poduri S.A..
Primar Telciu: „Contractul ăla nu l-am văzut nici eu!”
Delegată de A.D.I., Aquabis a încheiat cu Ministerul Dezvoltării, în martie 2016, un contract de finanţare pentru extinderea şi reabilitarea sistemului de alimentare cu apă din comuna Telciu. Conform Bistriteanul.ro, care citează un comunicat al Aquabis SA, lucrările au fost recepţionate în septembrie 2020 şi au costat în jur de un milion de euro.
Acum doi ani, confirmă locuitorii din Telciu, pe la porţi au răsărit şi apometrele. Iar în februarie, în comună au fost lansate primele chemări la referendum, în replică după ce angajaţii Aquabis le-au întins sătenilor contractele, spre semnare.
„În primul rând, să ne arate contractul, ăla unde scrie ce-au făcut şi cât au făcut, la noi, în Telciu”, spune o femeie între două vârste. „Tot zic de noi că suntem ţărani proşti. Să arate contractul la un reprezentant al nost, care e mai deştept, care ştie carte. Nu-s împotriva la Aquabis, dar nu am de unde să plătesc 1.060 de lei pe lună, cât au calculat ei că trebuie să dau”.
„Contractul ăla nu l-am văzut nici eu, e un contract semnat prin delegare, nu mi-au arătat nimic”, afirmă primarul Sever Mureşan. „Tot ce pot să spun e că mai multe locuinţe au fost legate la reţeaua de apă, în urma lucrărilor, apa a ajuns în locuri unde nu fusese. Ştiu că oamenii spun de prestaţii şi de cum au pus ei ţevile, în anii 70. Multe s-au făcut aşa, prin munca poporului român, căi ferate, drumuri, fabrici, dintre care multe au ajuns la fier vechi. Viaţa merge înainte. Ţevile de azbociment nu puteau ține o veşnicie, trebuiau urgent înlocuite, pentru că sunt din material cancerigen”.
„Am ieşi mai mulţi, dacă n-ar fi atâţia plecaţi”
Până nu li se arată contractul, revoltaţii din Telciu spun că nu recunosc vreo contribuţie a Aquabis la reţeaua de apă din comună. „Noi am crezut că, dacă deja avem reţea de apă, vom plăti mai puţin decât alte comune. În campanie, ni s-a vorbit despre un preţ de 4 lei, 4 lei şi ceva. După ce au trecut alegerile, cei de la primărie ne-au anunţat că preţul apei e unic în tot judeţul, de 9 lei, cu TVA”, relatează Ion tâmplarul.
„Se miră prefectul cum de ies aşa repede oamenii în drum. Ei, cum…”, râde el, arătându-şi telefonul. „Cu Facebook-ul”.
Doar 300 de familii din peste o mie au semnat contractele cu Aquabis. Ion susţine că numărul gospodăriilor revoltate e de 800.
„Am putea ieşi mai mulţi, dacă n-ar fi atâţia plecaţi. Că dacă n-ar fi, cine ştie ce se alegea de noi… La fiece casă, dacă nu e o persoană plecată afară, apoi sunt două sau trei. Zicea domnul prefect că suntem o comună bogată. Păi, da, suntem o comună bogată, dar nu pentru că ne-au dat ei de muncă”, spune o doamnă cu batic, din pragul porţii.
Trasul pădurilor pe apă
La fel ca mulţi alţi locuitori din Telciu, femeia are vaci şi se teme că factura la apă îi va depăşi bugetul. „Trăiesc din vaci, nu pot să le dau să bea de la râu. Că de când trag pădurile pe apă, nu mai e bună apa din râu”, explică femeia.
Trasul pădurilor pe apă înseamnă transportul buştenilor pe cursul pârâurilor sau al râurilor. Iar în Telciu, judecând după pârtiile de pe malurile apei, pare o practică obişnuită. „Nu e voie, dar, de fapt, e voie. Nu mai sunt nici peşti, nimic nu mai e pe apă, de când trag pădurile”, oftează un bătrân de 75 de ani, care a prins vremurile „prestaţiilor” pentru pus ţevi.
În Telciu se află unul dintre cele mai mari ocoluri silvice private din România. Din conducere ocolului, conform site-ului oficial osc-telciu-ra.ro, fac parte şi câţiva dintre consilierii locali din comună, care şi-au angajat şi rudele acolo, pe diverse funcţii.
Buştenii care călătoresc clandestin şi pavajele de ciment adăugate de Aquabis, afirmă revoltaţii, au făcut imposibilă adăparea vitelor din pârâu.
Coadă la „ciuroi”
Unii săteni afirmă că apa care curge prin ţevile cele noi nu e bună de băut pentru oameni. De aceea, cumpără apă îmbuteliată sau se duc să stea la coadă la „ciuroi”, la izvor, să umple sticle pentru acasă. „Stăm la coadă cu orele, fie vară, fie iarnă. Nu risc să-mi îmbolnăvesc copiii”, spune soţia lui Ion, arătându-ne provizia de sticle cu apă potabilă, stivuite pe verandă, pe un pled.
Am vorbit şi cu săteni care au semnat contractul cu Aquabis. „Apa e bună, bem de la robinet. Că mai vine uneori tulbure, că mai lasă nisip… Asta e zona. Dar măcar vine, nu mă trezesc că nu mai ajunge dimineaţa la mine, pentru că vecinii din vale au lăsat-o să curgă peste noapte, să ude grădina, dacă e vară, sau ca să nu îngheţe, dacă e iarnă. Iar în cei 9 lei intră şi preţul pentru canalizare”, spune un bărbat care şi-a ridicat o căsuţă ca-n Neckermann, după peste zece ani petrecuţi ca electrician în Germania.
De când au apărut apometrele, spun localnicii care au semnat contractele, au dispărut sincopele în alimentarea cu apă.
Facturi în lumea de dincolo
Totuşi, aparatele de măsură nu le inspiră încredere celor revoltaţi. „Nu sunt îngropate, deci pot să îngheţe. Unii le-au acoperit cu paie, să nu crape, să se strice şi să-i pună la plată Aquabisul. Apoi nu se ştie ce măsoară, că la unii a apărut consum de şapte mii de metri cubi, la două persoane, fără vaci, fără nimic. Cică sunt pierderi. Cei de la Aquabis au venit, au citit, dar n-au spus, nu i-au anunţat că au pierderi”, spune Ion.
La o casă nelocuită, al cărei proprietar a decedat acum trei ani, apometrul a înregistrat un consum de peste o mie de metri cubi. Ion desface capacul de la carcasa metalică a aparatului şi arată spre ecranul cu cifre. „Cine consumă aici, dacă nu stă nimeni, de trei ani?”, întreabă retoric Ion, cu vecinii mortului adunaţi în jurul lui.
La unele gospodării, contribuţia operatorului regional unic a constat doar în ataşarea cutiuţei apometrului la ţeava din faţa porţii. „Ţeava asta au pus-o elveţienii, acum vin ei cu apometrul şi-mi cer să plătesc. Plătesc, dar către primărie. Cu Aquabis nu semnez nici un contract. Ce au adus ei? Apa? Apa vine de la Dumnezeu, de unde-o lăsat-o”, spune o vecină a decedatului care-şi udă grădina şi dincolo de moarte.
Primarul Mureşan spune că a încercat, zadarnic, să-i lămurească pe oameni că „apa e a statului român, la fel ca toate resursele subsolului, că aşa e legea, nu se discută”.
Revoltaţii vor ieşirea comunei din A.D.I. şi din acţionariatul Aquabis. „Vrem să ne gospodărim singuri, să avem propria noastră regie de apă-canal, aşa cum au cei din comunele Parva şi Romuli. Plătim şi mai mult, dacă trebuie, dar plătim la primărie”, susţine Ion tâmplarul.
„Îmi reproşez că nu m-am făcut înţeles”
Primarul Sever Mureşan afirmă că asemenea manevre ar putea băga comuna în faliment, din pricina unor angajamente luate de Telciu la intrarea în A.D.I.: „Nu pot să-mi asum asta. Nu e o decizie pe care să o ia un singur om sau o mână de oameni, mă refer la consilierii locali. Să organizeze referendum, să decidă ieşirea, să mă demită, să facă ce-or vrea. Ce-mi reproşez e că nu m-am făcut înţeles. O să mai încerc să le explic, renunţând la termeni tehnici”.
În petiţia care circulă prin Telciu, edilul este criticat pentru „lipsa de atitudine” în problema cu apa şi în alte câteva probleme care ţin de cadastru, de păduri şi de apele din comună. Nu e simplu să administrezi o comună pe care nici dictatura n-a convins-o să treacă la colectivizare.
Problema cu apa e, ca să spunem aşa, picătura care a umplut paharul ofurilor cetăţeneşti din Telciu. „Câteva familii controlează şi ocolul silvic, şi consiliul local, dispare o bucată de pădure, hop, se mai ridică o casă. Aşa e o vorbă pe la noi”, rezumă Ion. „Banii care vin la bugetul local sunt bani munciţi în alte ţări”.
Nu sunt locuri de muncă, lemnul din pădurea comunei e mai scump decât în alte părţi, turiştii nu dau năvală, iar tinerii emigrează pe capete.
„Fiul meu abia aşteaptă să facă 18 ani, termină şcoala şi pleacă din ţară”, gândeşte cu voce tare un bărbat de vreo 50 de ani, pipăindu-şi brâul pentru hernie. Omul îl bănuieşte pe primar că „s-a dat cu mafioţii”. Şi dacă tinerii se întorc… „Ce-o să le spunem copiilor noştri? Că primăria le-a vândut apa? Nu, n-a vândut-o, a făcut-o cadou. Că le-a rămas numai aerul? Şi poate nici acela”.