Povestea dramatică a unui supraviețuitor COVID-19, conectat 51 de zile la un ventilator. “Eram într-un loc întunecat și tot strigam: Nu sunt mort”

Sâmbătă, pe 28 martie, Dawn Kelly, o profesoară din New York, a primit un telefon în care era invitată să vină la spital și să își ia adio de la soțul ei, Larry, care mai era ținut în viață doar de ventilatorul mecanic.

Medicii aveau nevoie de permisiunea ei pentru a-l deconecta pe bărbat de la aparate. Moartea părea sigură, așa că femeia a fost întrebată de medici: ”Cum ar dori soțul dv. să procedeze?”.

Dawn îl văzuse pe Larry ultima oară cu 11 zile mai devreme, când acesta a fost preluat de o ambulanță și dus de urgență la spital, infectat cu coronavirus.

Înainte de a fi conectat la ventilator, la Terapie Intensivă, bărbatul i-a mai trimis soției un ultim mesaj: ”Îți promit că nu o să renunț la luptă”.

Larry nu avea un testament, tot amânase redactarea acestuia. Prin urmare, la întrebarea medicilor, Dawn a găsit în mintea răvășită doar un răspuns: ”Soțul meu și-ar dori să trăiască”.

“Testează-te, probabil ai coronavirus”

Larry Kelly, în vârstă de 64 de ani, a fost probabil unul dintre primii bolnavi de COVID din New York. În săptămâna în care el s-a îmbolnăvit a fost raportat și primul deces din oraș, amintește New York Times.

Primul din numeroasele decese care au urmat, peste 30.000.

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Larry, un profesor pensionar, se simțea rău de aproape o săptămână, iar soția îl tot presa să meargă să se testeze. ”Probabil îl ai”, i-a spus ea.

Ulterior a ajuns la spital și a rămas acolo peste noapte, apoi medicii l-au externat, cu o rețetă pentru antibiotice. Dar aproape imediat, bărbatul a început să se simtă mult mai rău și a sunat la 911.

În așteptarea ambulanței, Larry a încercat să îi ofere soției sale câteva sfaturi cu privire la descurcarea finanțelor casei, la plata facturilor, operațiune de care se ocupa în mod obișnuit doar el.

Rezultatul testului lui Larry nu sosise încă. Când paramedicii au ajuns acasă însă, pe 17 martie, știau deja că Larry este pozitiv.

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

Cu o mască de oxigen pe față, transportat spre ambulanță, bărbatul a mai apucat să fluture mâna în semn de ”la revedere” spre soția sa.

Cel mai bolnav pacient

Jessica Montanaro era asistenta de gardă la spitalul Muntele Sinai Morningside, când Larry a ajuns. Împreună cu restul personalului se pregătea din februarie pentru sosirea pacienților infectați cu coronavirus.

”Am devenit dintr-odată conștientă că, în ciuda echipamentului de protecție, ne confruntăm cu un virus ucigaș despre care nu știm prea multe, iar eu stăteam într-un salon cu un pacient foarte bolnav”, spune asistenta.

Nu puteam să dau semne că sunt speriată, dar eram.

Jessica Montanaro, asistentă:

Inițial, Larry a primit asistență respiratorie neinvazivă. Două zile mai târziu, el a fost însă intubat și plasat în comă artificială.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

Un ventilator mecanic respira acum pentru el.

Pe 20 martie, fratele lui Larry, Danny, a încercat să îl viziteze la spital, fără succes. Oamenii nu știau încă faptul că rudele nu sunt acceptate la vizită, la pacienții cu COVID, de tema infectării.

Danny a vorbit însă cu un medic și a aflat că fratele său este ”cel mai bolnav pacient” din spital.

În momentul acela, în New York erau deja confirmate 4.000 de noi cazuri și 47 de decese. Guvernatorul statului introdusese deja măsuri dure de izolare.

Un oraș sub asediu

În zilele în care Larry era internat în spital, criza debuta în forță în New York.

”Știi în ce te-ai băgat dacă ești asistentă într-un spital de traume. Știi ce trebuie să faci. Dar a fost șocant”, mărturisește Jessica Montarano.

Asistenta a fost în mod deosebit îngrijorată pentru Larry.

”L-am simpatizat. Eram șocată de rapiditatea cu care starea sa de sănătate s-a deteriorat. Arăta sănătos, în formă”, spune asistenta.

Cel mai trist lucru este că acești pacienți trebuie să moară singuri. De aceea vorbesc cu ei, chiar dacă sunt în comă. Stau cu ei și le spun că nu sunt singuri.

Jessica Montanaro, asistentă:

Înainte de pandemie, un ventilator mecanic era folosit pe termen scurt. Sedarea totală este necesară, deoarece reflexul pacientului este de a scăpa de tubul respirator.

Oamenii sunt deconectați de la ventilator destul de repede, în mod obișnuit, într-un fel sau altul: capabili să respire singuri sau morți.

Larry a stat însă conectat la ventilator 51 de zile. A avut crize, infecții, febră, pneumonie, hemoragii cerebrale.

Pe 28 martie, fiica și fratele lui Larry l-au putut vizita totuși, de dincolo de un geam de sticlă, pentru a-și lua adio.

Dar Larry a luptat mai departe.

Fratele său, care ținea legătura cu medicii, a fost cel care ținea familia la curent cu evoluția situației.

”Starea creierului lui Larry este principala îngrijorare”, a scris el pe 31 martie. ”Are încă crize intermitente și medicii ne-au spus că pacienții care au astfel de traume riscă sechele permanente”, a avertizat Danny.

“Larry miraculosul”

Bilanțul zilnic al deceselor COVID din New York a ajuns pe 7 aprilie la 598, după 11 zile consecutive în care peste 500 de oameni au murit în fiecare zi.

Duminică, pe 12 aprilie, de Paște, 573 de oameni au murit în oraș răpuși de coronavirus.

În aceeași zi, Larry a deschis ochii. A deschis ochii și s-a uitat în direcția doctorului care i-a strigat numele.

Situația lui se îmbunătățea și familia lui se agăța de fiecare veste bună. ”Tot ce știam era că nu o să rămână o legumă”, spune Danny, fratele.

Nu doar familia era alături de Larry. În fereastra localului său preferat, din vecinătatea apartamentului, vânzătorul a pus o hârtie desenată de mână cu inscripția: ”Hai, Larry miraculosul!”.

Proprietarul i-a spus lui Danny că nu o să dea semnul jos până când Larry nu se va întoarce acasă.

Reacție la tratament

Medicii au început să facă planuri pentru o traheotomie, pentru ca Larry să fie dezintubat. Ventilatorul, de care bărbatul mai avea nevoie, urma să fie conectat la trahee.

Dar nu toate obstacolele fuseseră depășite.

Medicii au fost nevoiți să îi administreze metadonă.

La sfârșitul lui aprilie, soția lui Larry a aflat că acesta fusese mutat peste noapte la un alt spital, într-o secție specială pentru pacienții care urmau să fie deconectați de la ventilatoare.

Inițial supărată pentru că nu a fost anunțată, Dawn a luat totuși vestea ca pe un semn încurajator.

Erica Crouse, un medic venit voluntar din Carolina de Nord pentru a ajuta spitalele din New York în toiul crizei, a fost cea care l-a primit.

”Preocuparea noastră era starea sa mentală. Nu știam cum va răspunde”, spune ea.

Pe 1 mai, doctorița l-a ajutat pe Larry să intre în legătură cu familia sa, cu ajutorul Zoom, aplicația pentru videoconferință. Familia s-a reunit, de la distanță, pentru prima dată din luna martie.

Cu greu, Larry a început să silabisească, apoi să alcătuiască cuvinte întregi, mai degrabă fără voce, așa că soția trebuia să îi citească pe buze. Extenuat, bărbatul adormea foarte repede.

Încet-încet, el a început să își revină, iar la jumătatea lunii mai putea deja să respire singur.

Nu a fost simplu. Hrănit printr-un tub timp de aproape două luni, bărbatul pierduse aproape 14 kilograme.

Când a reînceput să mănânce a primit doar mâncare pasată – cartofi, măr. ”Nu înțeleg de ce nu pot să facă niște piure din ravioli”, se plângea el. Avea poftă de McDonalds.

Pe măsură ce Larry își revenea, New York-ul ieșea și el din cea mai neagră criză. Numărul deceselor scăzuse la câteva zeci pe zi, iar autoritățile începeau să ridice restricțiile.

“Nu sunt mort”

Larry Kelly, scrie New York Times, a fost unul dintre cei norocoși. Nu a avut afecțiuni cronice, a fost tratat într-un spital privat, avea o asigurare de sănătate bună.

Zeci de mii de oameni din oraș nu beneficiază de aceleași avantaje, de același acces la tratament.

La sfârșitul lunii mai, bărbatul a fost mutat din nou, într-o unitate medicală unde a început recuperarea. La mijlocul lui iunie, când reporterii New York Times au putut vorbi cu el, trei terapeuți lucrau cu el, șase zile pe săptămână.

Larry era nevoit să învețe să înghită, un instinct pe care îl pierduse după un timp atât de îndelungat intubat. Partea dreaptă a corpului nu îi funcționa foarte bine, un posibil efect al traumei.

Bărbatul stătea de vorbă prin videoconferință cu familia și prietenii. Nu mai avea telefon – îi dispăruse cumva în momentul în care a intrat în comă – dar oricum nu își putea folosi mâinile suficient de bine încât să butoneze unul.

După alte câteva săptămâni, Larry a reușit să meargă. Puțin.

”Am făcut șapte pași. Iar acum am voie să stau în fund pe marginea patului”, spune el.

Despre timpul petrecut în comă nu a putut spune foarte multe.

Aveam senzația că cineva încearcă să mă omoare. Eram într-un loc foarte întunecat. Tot încercam să țip: ”Nu sunt mort”.

Larry Kelly, pacient COVID:

A fost bulversat de poveștile pe care le-a aflat despre criza COVID din New York, în momentul în care a revenit la viață.

”Pare ceva desprins dintr-un roman al lui George Orwell. M-am trezit într-o distopie”, spune el.

O notă de plată de 1,3 milioane de dolari

Familia lui Larry a primit și o notă de plată de la spital: 1,3 milioane de dolari. ”Te aduc înapoi la viață, apoi te omoară cu factura”, spune Larry.

Dar asigurarea sa de sănătate a acoperit suma aproape integral.

Pe 9 iulie, numărul deceselor din New York a scăzut sub 10 pe zi pentru prima oară în patru luni.

Probleme au apărut însă în alte colțuri ale SUA, în statele din sud și vest.

Iar urmările se simt încă și nu doar în organismul lui Larry. Fratele său și-a pierdut locul de muncă, de director de resurse umane la Yankee Stadium, alături de aproape 2.000 de angajați sezonieri.

De fapt, unul din cinci locuitori ai orașului a rămas fără job, cel puțin temporar.

Larry a primit și el propriile vești. A aflat că va ajunge acasă pe 22 iulie. La 128 de zile de la începerea chinului.

”Nu îi doresc nimănui această boală”, spune el.

Urmărește-ne pe Google News