Procesul, care a început luna trecută, se desfășoară în sala de sport a clubului de handbal „SV 63” din Brandenburg, landul german Havel. Emil Farkas, născut la Zilina – azi în Slovacia -, a fost citat ca martor supraviețuitor.

Farkas, care a fost eliberat în mai 1945, la vârsta de 16 ani, a venit special de la Haifa (Israel) pentru a depune mărturie. Evreul nonagenar a menționat că depoziția sa este în amintirea Erikăi, nepoata sa, și a părinților ei, Peppi și Max. Fetița de un an și rudele lui Farkas au pierit în 1942.

„Domnule, ați devenit de o sută de ori mai bătrân decât acel copil nevinovat. Fiți curajos acum, cel puțin acum, și cereți-vă scuze față de familii”, a fost primul cuvânt al lui Farkas, în direcția lui Josef S.

Suspectul, acuzat de complicitate la uciderea a 3.518 prizonieri

Suspectul este acuzat de complicitate la „uciderea prizonierilor de război de către plutonul de execuție, în 1942” și de omorârea prizonierilor „folosind gaz otrăvitor Zyklon B”. „De bunăvoie și în cunoștință de cauză”, Josef S. a asistat la uciderea prizonierilor în lagărul Sachsenhausen din Oranienburg, la nord de Berlin, între 1942 și 1945, susține acuzarea. În total, ar fi contribuit la moartea a 3.518 deținuți.

O candelă și un buchet de flori sunt depise în fața incineratorului de la Sachsenhausen

Thomas Walther, avocat al victimelor în acest dosar, a declarat că „cei 17 reclamanți supraviețuitori sunt la fel de bătrâni ca acuzatul și așteaptă să fie făcută dreptate”.

De meserie lăcătuș mecanic, Josef S. avea 21 de ani când a devenit gardian la Sachsenhausen, în 1942.

Cum s-a salvat prizonierul 119512

Farkas avea 15 ani când a fost adus în lagăr, în 1944. Era condamnat să moară ca prizonier cu numărul 119512. Dar a supraviețuit.

„Gimnastica m-a salvat din acel iad!”, povestește Emil Farkas, fost gimnast de performanță, specializat în bară fixă.

„Aveam antrenamentul în sânge. Ca să pot face exercițiile pe care doream eu, ieșeam în curte înainte de ora 5.00”, spune. Gardienii au remarcat asta și au fost impresionați.

Așa că fost „promovat” într-un detașament de testare de echipament militar nazist, prototipuri de cizme și bocanci. Deținuții selectați testau încălțămintea pentru industria germană a lui Hitler.

„Arbeit macht frei” – Munca te eliberează. Lozincă afișată în Germania nazistă la intrările în lagărele de concentrare și exterminare. Lagărul de la Sachsenhausen nu a făcut excepție

„Alergam zeci de kilometri cu un rucsac de 15 kilograme în spate”

„Eram adunați 170 de bărbați în fiecare dimineață, ne puneam bocancii noi, unii prea mari, alții care te strângeau, și mergeam, alergam. În total, de dimineața pâna seara, erau 40 de kilometri pe zi. Cu 15 kilograme de bagaj în spinare. Pe nisip, beton, prin noroi, pe pietriș și prin apă. Cine se prăbușea era împușcat imediat. Am trecut prin asta în fiecare zi”, a povestit Farkas. Iar gărzile SS erau Josef S și colegii lui.

Farkas n-a picat niciodată și a scăpat, în 1945. La fel și Matilda și Karl, părinții lui.

Peste 200.000 de oameni au fost închiși la Sachsenhausen între 1936 și 1945. Zeci de mii de deținuți au murit de foame, boli, muncă forțată, dar și în urma experimentelor medicale și a operațiunilor sistematice ale SS de a împușca, spânzura și gaza deținuți.

Abia în ultimii ani au fost aduși în judecată naziștii de rang inferior.

În urmă cu zece ani, condamnarea fostului gardian SS John Demjanjuk a creat un precedent care a permis procurorilor să acuze persoane care au ajutat și au instigat crimele naziste în al Doilea Război Mondial. Decizia a deschis calea pentru aceste inculpări, stabilind că şi acele persoane care au contribuit indirect la crimele din lagăre, fără să fi apăsat pe trăgaci sau să fi dat ordine, pot fi răspunzătoare penal.

O fostă secretară într-un lagăr nazist de 96 de ani a fugit dintr-un cămin de bătrâni înainte de procesul care urma să aibă loc în Germania.

În cele din urmă, Irmgard Furchner a fost prinsă la Hamburg și procesul său a fost reprogramat.

Monument ridicat la Sachsenhausen în memoria victimelor

„Nici acum nu vă puteți cere măcar scuze?”

În sala de judecată din Brandeburg, Emil Farkas se întoarce din nou către Josef S.

Domnule, visul mamei mele s-a împlinit. Am supraviețuit stăpânirii naziste până la anihilarea ei. V-ați alăturat voluntar acelui sistem. Vă întreb încă o dată: SS valorează atât de mult pentru dumneavoastră încât nu vă puteți cere scuze?

Emil Farkas:

Declarațiile emoționante ale fostului prizonier nu l-au mișcat pe Josef S. Chipul de sub masca sanitară nu are nicio grimasă. Acuzatul nu comentează.

„Toate acestea îmi sunt necunoscute”, transmite el.

Supraviețuitorii, grupați în „Comitetul Sachsenhausen. Aici, participând la o ceremonie la intrarea în lagărul Oranienburg, în 2019

Josef S. tace, dar procesul va continua.

Foto: EPA

 
 

Urmărește-ne pe Google News