În ținutul dintre Tigru și Eufrat, fluviile care, fără încetare, iși croiesc făgaș la margine de deșert și mușcă din pământul când mlăștinos, când arid al Irakului, sărăcia s-a instalat perfid, ca o boală pentru care nu mai există leac. Războiul și teroriștii le-au ucis irakienilor până și speranța în ziua de mâine ale căror orizonturi s-au întunecat și s-au pierdut în ceața nisipurilor spulberate de vânt. Unii dintre ei, aleși ai sorții într-o lume seacă, au reușit totuși să păcălească traiul mizer și, după o zi de muncă, sunt în stare să aducă o bucată de pâine albă la copii. S-au îmbrăcat în blugi și cămăși europene și, ca translatori, s-au pus în slujba armatelor care și-au instalat taberele în țara lor. Dar, când s-au alăturat oștirilor străine, traducătorii și-au semnat nu numai contractul de muncă, ci și și sentința la moarte. și nu numai lor, ci și a soțiilor, a copiilor și a rudelor lor. Un neam întreg poate fi măcelărit din cauza”spionului” care lucrează pentru „armatele de ocupație” americane.
Pe Basem Saadon Motear al Hamdani, de 30 de ani, un profesor de engleză care și-a pus viața în gaj pentru 1.000 de dolari pe lună, l-am cunoscut în Camp Dracula, din Tallil. De cinci ani, de când americanii au intrat în Irak, traduce pe front, din arabă în engleză, pentru militarii americani, români sau britanici care intră în contact cu șeicii și localnicii irakieni. Atât… Pentru asta, însă, milițiile Mahdi – foști polițiști de-ai lui Saddam, acum teroriști în toată regula – îl vânează ca pe un trădător de neam, ca pe un spion. Un translator vândut și apoi executat, nu face mai mult de 50 de dolari. O familie întreagă, 100 de dolari, iar tot neamul acestuia, care poate ajunge la 10-15 persoane, maximum 200 de dolari. Cam acesta ar fi prețul pe care translatorii îl plătesc în Irak. „E înspăimântător…Dacă te identifică milițiile, ești mort. și tu și neamul tău. îți pun bombe sub casă sau sub mașină…sau intră peste tine în casă și ucid tot ce mișcă nu înainte să-ți violeze soția și fiicele. Unii dintre noi, când mergem acasă, în sat, ne îmbrăcăm cu haine tradiționale și spunem că am fost plecați cine știe unde, că lumea vede că nu ai mai dat pe acasă… Pe nedrept, noi, translatorii sunem numiți agenți sau spioni și trăim cu teama că în orice secundă cineva te vede cu americanii sau cu voi, cu românii, și te vinde. Ia 50 de dolari murdari cu sânge nevinovat, pentru că Mahdi nu iartă niciodată. Sunt de o cruzime greu de imaginat…Auzi, ar mai fi ceva…știi ce aș vrea? Să văd și eu România, că am auzit că e liniște la voi, dar nu am viză pentru mine și familie…”, încheie totuși zâmbind irakianul Basem, traducatorul care supraviețuiește cu cu riscuri enorme.
 

Identități și adrese noi în America, pentru traducătorii de lux

Translatorii sunt clasificați, în funcție de anumite criterii, pe trei categorii. Privilegiați și deopotrivă beneficiari ai unei educații alese, sunt cei de pe treapta a treia care sunt școliți în Statele Unite, iar familiile lor sunt protejate prin sistemul de protecție a martorilor. După ce sunt verificați la sânge, primesc identitate și adrese noi, casă în America, viză pe termen nelimitat…Sunt un fel de consilieri personali ai unor înalți funcționari americani alături de care se deplasează oriunde în lume. Salariul acestora poate ajunge la aproape 2.000 de dolari, la care se adaugă beneficiile unui trai în lux. Cei care au urcat pe treapta a doua cârștigă aproximativ 1.000 de dolari, și, precum Basem Sadoom al Hamdani, se „lipesc” de bazele militare. Cei care traduc din postura de începătprimesc doar 600 de dolari și se mulumesc cu misiuni grele, care se pot derula sub tirul gloanțelor.
 

Urmărește-ne pe Google News