Deodată, auzind comentariile celor doi specialişti din studio (nu ştiu de ce, dar acum nu mai e de ajuns un singur comentator de fotbal), mie mi se făcu un dor nebun de Cristian Ţopescu. Graiul lui răcnea pe înţelesul tuturor: “Balaci cu capuuuuuu!!!”, “Trrrrrage Cămătaruuuu!!”, “Porrrrneşte spre balon!!”, “Hagi respingeeee!!”. În plus, omul e foarte informat, de fiecare dată când comentează ceva.
Vine cu poveşti extrem de interesante. Ţopescu va rămâne o legendă superbă, asta e… Vremurile noi au adus cu ele savanţi luminaţi ai comentariului. Cei doi de care vorbeam mai răsfoiseră câte-un almanah la viaţa lor, mai descâlciseră câteun rebus, cert e că din gurile uscate de nervi le ieşeau podoabe lingvistice. “Nu cred că Dormund acuză şocul golului primit”, a formulat un comentator ceva ce, pe vremuri, bietul Domozină ar fi simplificat, ca să pricepem şi noi, femeile: Dortmund îşi vede de treaba lui. Apoi, crampele abisale au atacat frontal: “Frankfurt e injectată cu moral după reuşita golului” (?!). Bine, din atâta zel filologic, au fost ouate diverse prostii: “Joacă la susţinerea celor două vârfuri care nu mai sunt chiar două”, “În semn de marcare a acestei posibile retrogradări”, “Un gol ar schimba complexitatea situaţiei”, “A venit şi golul de doi la unu”. Cei doi Muppets mutroşi s-au pornit pe miştouri. Imparţiali, ca românu.
“Termină prost, foarte rău de tot campionatul”, redundănţiră ei o concluzie. Şi, ca orice final, a fost exploziv: “Împrăştie bine mingea acum cei de la Frankfurt!”. Sunt revoltată de atrocităţile din teren: păi, deci câte mingi au fost ucise ca să joace ei fotbal? Plictisit de aprecieri pompoase, unul dintre cei doi doctoranzi de la microfon a dat-o pe caterincă de Obor: “Intervine asistentul! Durduliu asistent, dar probabil valoros!”. Păi da, că poate-l plăteau cu greutatea lui în aur. Pasămite nu se mai zice “arbitru de margine”. Nu ştiu cât am fost eu în comă, dar în orice caz, acum cică-i spune asistent. Ăla, săracu, nu era aşa durduliu, doar că televizoarele astea noi turtesc şi lăţesc (cel puţin aşa m-au liniştit pe mine doctorii de la SMURD, când am lăsat bilet că mă sinucid, după ce m-am văzut într-o înregistrare la TV).