ComenteazăDe mai bine de un an, Olimpia Vulcu, alaturi de alti cativa bibliotecari, se lupta in fiecare saptamana cu bezna, curentul, hotii si alte pericole pentru a razbi prin cladirea-gigant de pe cheiul Dambovitei, acolo unde regimul comunist voia sa mute sediul Bibliotecii Nationale. Aici au fost depozitate mai bine de 300.000 de carti din subsolul vechiului sediu, inundat si plin de igrasie. Cartile sunt cerute in continuare de cititori, dar de cele mai multe ori acestea nu mai pot fi imprumutate, din cauza conditiilor de pastrare de aici.
La 40 de ani, Olimpia Vulcu este seful serviciului de conservare a colectiilor din cadrul Bibliotecii Nationale a Romaniei si raspunde, printre altele, de cele 300.000 de unitati bibliografice aduse la monumentalul sediu de pe cheiul Dambovitei. Conditiile in care este pastrata aceasta parte a arhivei nationale de carti ii provoaca nopti albe pasionatei bibiotecare, mai ales ca aproape saptamanal depozitele de aici sunt sparte de hoti. Femeia tocmai se pregatea sa schimbe unul din nenumaratele lacate sparte de hoti la magazia situata la parterul cladirii, in zona aulei dinspre Dambovita. “Ei de fapt nu cauta carti, ca n-au ce face cu ele, ci materialele care pot fi valorificate, cum ar fi geamuri, fiare, rafturi”, spune Olimpia Vulcu, in timp ce ne deschide usa primului depozit.
In jurul nostru misuna cativa caini vagabonzi, iar peisajul pare desprins dintr-un documentar “atomic”. Santierul abandonat este napadit de buruieni, ce si-au gasit seva inclusiv la etajele superioare, geamurile sunt fie gaurite de pietre, fie complet disparute si macaralele scartaie inspaimantator la fiecare adiere a vantului. Patrundem in incinta cu ajutorul unei lanterne generoase. Lumina ne infatiseaza un hol extrem de lung, caruia nu i se intrezareste capatul si pe care au fost inghesuite mormane de cutii pline cu carti. Sunt mii de cutii si zeci de mii de carti, multe din ele cazute pe cararea ingusta dintre gramezi. “Le-am adus aici in mai-iunie anul trecut si in august ne-am apucat sa le scoatem din cutii si sa le punem la raft. Cate 20 de oameni de la noi lucrau prin rotatie aici. Totul s-a oprit in noiembrie, cand am ramas dintr-odata fara curent electric. Am aflat ulterior ca societatea care raspunde de constructia cladirii nu mai platise facturile si a fost astfel debransata. Si de atunci nu s-a mai facut nimic, restul de carti a ramas in cutii”, afirma Olimpia, care dupa un moment de retinere, conchide: “Bine ca s-a intamplat asta, totusi!”.
„Am facut ciuperci de la cartile umede”
Femeia spune ca lunile de munca de aici au fost groaznice, atat pentru ea, cat si pentru cei 20 de oameni care aveau ghinionul sa faca de serviciu la noul sediu. “Dupa doua ore petrecute intre zidurile astea de beton neterminate simti cum iti intepenesc genunchi. Nu exista caldura, apa, toaleta, nu exista nimic. Chiar inainte sa ne taie curentul, se facuse extrem de frig, si o colega de a mea venea imbracata in fiecare zi in costum de schi, deoarece nu mai facea fata. Nu vreau sa ma plang, dar pentru mine a fost cel mai greu, eu am stat aproape zi de zi aici”, marturiseste Olimpia Vulcu, care ne-a aratat palmele pline de basici. “Am facut ciuperci de la cartile umede”, explica ea.
Singura speranta a bibliotecarilor de a-si vedea munca salvata de la batjocura sta in ministrul culturii si cultelor, Adrian Iorgulescu, care a promis recent ca lucrarile la cladirea abandonata de 16 ani vor fi reluate la toamna, urmand sa fie finalizate in 33 de luni. Pana atunci, carti de valoare nationala putrezesc in bezna.