ComenteazăŤNe identificam cu parti ale anumitor personajeÅ¥
Pentru a intelege fenomenul declansat de telnovela, mecanismele subtile ale pasiunii telespectatorilor pentru o astfel de productie, Libertatea a apelat la opinia unui specialist, psihologul Iulian Matache.
“Lumea telenovelelor e savurata de public ca o alternativa la banalul cotidian in care noi suntem actorii. Succesul rasunator al serialului ŤNumai iubireaÅ¥ arata, dincolo de orice dubiu, dorinta de evadare a privitorului in lumea paralela a pasiunilor si coloraturii emotionale intense, de la iubire patimasa la reactii de furie maximala. Elementele necesare intretinerii triunghiului dramatic – victima, salvatorul si persecutorul – sunt cheia succesului acestei telenovele. In fond, nimeni nu ar plati sa vada un film despre cum traiesc oamenii fara probleme si echilibrati emotional.
De ce cautam aceasta forma de spectacol si distractie usoara? Poate pentru discutiile aprinse de a doua zi, in jurul ideii ŤCe bun baiat e Danť sau ŤTi-am zis ca asa o sa se intampleť. Poate pentru ca ne identificam cu parti din anumite personaje si in timpul unor episoade traim momente de deja vu, iar unele reactii ni se par proprii noua, ca si cand am fi acolo. Sau poate ca, cufundati intr-o depresie suportabila, suntem convinsi ca noi nu putem fi eroi, ci numai personajele din poveste impreuna cu problematica lor care ne tine atentia treaza.
Faptul ca la aparitiile publice ale actorilor din aceasta telenovela a participat o multime impresionanta arata dimensiunea asteptarilor si investitiilor emotionale facute de public in aceste roluri jucate. Proiectam asupra personajelor tot ceea ce ne-am dorit, dar nu am avut curajul sa spunem, furia reprimata care isi gaseste teren liber de exprimare in serial, dorintele ramase la stadiul de vise neimplinite. Insa, cu cat implicarea in lumea virtuala -respectiv identificarea cu personajele – e mai puternica, cu atat revenirea in concret e mai brutala, un fel de ŤEu nu am sa fiu niciodata ca AnaÅ¥, accentuand astfel depresia. Pentru ca fictiunea si realitatea nu se imbina, chiar daca multi dintre noi am dori acest lucru.”