Tabără pentru copiii românilor din Italia, ca să învețe limba părinților: „Tinerii se ascundeau, refuzau să își accepte originile”

Mioara Moraru era hotărâtă, când a plecat împreună cu soțul în Italia, în 1999, să se întoarcă la cei doi copii de 3, respectiv 8 ani pe care îi lăsase în România. Plănuiau doar să se pună pe picioare financiar. A înțeles însă, apoi, că e mai ușor să își aducă copiii peste hotare decât să reînceapă de la zero în țara sa: „După ce am rezolvat problemele pe care le aveam, după vreo doi ani, am realizat că noi am abandonat în România niște cariere și că ar fi trebuit să o luăm de la zero. În Italia eram pe un drum deja început, așa că am decis să rămânem aici”, a explicat ea pentru Școala 9. 

A învățat italiană când era babysitter și se uita la desene animate

În primii doi ani acolo, Mioara Moraru a lucrat ca babysitter, ceea ce i-a fost de mare folos în învățarea limbii: „Când nu cunoști un cuvânt, e mai ușor să întrebi un copil cum se spune decât un adult. Plus că ne uitam împreună la desene animate. În Italia este foarte ușor să înveți limba uitându-te la televizor, pentru că absolut toate filmele sunt dublate, deci asculți limba italiană”. Ulterior, s-a ocupat de gestiunea unei firme sportive, iar în anii ce au urmat a oferit servicii de consultanță și traduceri.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Peste un milion de români erau stabiliți, în 2020, în Peninsulă, potrivit Institutului Național de Statistică italian, reprezentând cel mai mare grup imigrant din această țară. Înainte de 2010 însă, comunitatea era mai puțin numeroasă, spune Mioara. 

„Era foarte greu să îți găsești persoane cu care să ai un raport puțin mai strâns”, își amintește ea. Și-a lărgit cercul de cunoscuți „din prieten în prieten”, iar în 2010 a înființat Asociația Propatria, ca răspuns la nevoia românilor din Italia de a se întâlni și de a simți că aparțin unei comunități: „Am creat asociația tocmai pentru că ne lipsea această comunitate și acest contact cu ai noștri. Să spunem că ne-am creat o altă lume, lumea noastră, acea Românie care ne lipsea nouă aici”. 

Fondarea asociației a venit și din dorința de a reabilita imaginea românilor. Prin 2007, un român jefuise și omorâse o persoană, s-a aflat din mass-media: „S-a scris foarte rău despre noi vreo câțiva ani în perioada aceea. Erau localități unde românilor le era frică să iasă pe stradă”, mai povestește Mioara. „Dintr-odată, comunitatea de români, care era foarte bine văzută, muncitoare și apreciată, a devenit oaia neagră a tuturor emigranților”, spune ea. 

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Așa a început să-i caute pe românii care au un impact pozitiv asupra societății italiene și, implicit, europene. Din presă a aflat, de exemplu, că o campioană națională a Italiei la șah de la acea vreme era româncă. 

„Tinerii se ascundeau, refuzau să își accepte originile”

Prin intermediul asociației, Mioara a decis să-i premieze pe acești tineri români cu rezultate remarcabile și să îi încurajeze astfel încât să fie mândri de originea lor. Așa a luat naștere, în 2011, Festivalul Propatria, un eveniment anual, ajuns deja la a unsprezecea ediție, unde tinerii români din diaspora sunt premiați pentru excelența artistică, științifică și sportivă în cadrul unei gale. „Ei se ascundeau, refuzau să își accepte originile. În momentul în care am început noi să îi invităm și să îi premiem în cadrul festivalului, deja nu mai aveau reținerile astea”, spune Mioara.

Tendința de negare a originii românești a fost unul dintre fenomenele pe care aceasta le-a observat în cazul tinerilor: „Unui artist care reușește să își câștige un loc în societate și pe marile ecrane îi este mult mai ușor să spună «eu sunt român», pentru că e mândru că e român. Dar cel care n-a făcut pasul acesta încă are probleme de integrare, de recunoaștere, de stimă personală”, crede românca.  

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Tocmai pentru a-i motiva pe acești tineri, Asociația Propatria le-a oferit ocazia să întâlnească artiști plecați din România care să le arate că se poate. „Am avut concerte cu artiști din diaspora, iar mai târziu am adus și din România. Mesajul era că acești artiști consacrați, seniorii, dau ștafeta juniorilor, tinerilor care sunt la început de drum și care au nevoie de motivație și exemple puternice”, menționează președinta asociației. În 2021 au participat, între alții, Corul Național de Cameră Madrigal și pianista Dana Ciocârlie, de origine română, stabilită în Franța. 

Întoarcerea în România a copiilor crescuți peste hotare 

Când a venit pandemia, asociația a privit și către alte nevoi ale românilor. Restrângerea numărului de locuri de muncă i-a afectat semnificativ pe cei stabiliți în Italia. „Italienii mai trăiesc din rezerve, din economii. Dar românul trebuie să muncească și ca să poată să își ducă viața de zi cu zi. În momentul în care ai pierdut munca apare o problemă foarte mare. Proprietarii nu au acceptat să nu li se plătească chiria, iar cum tu nu mai ai sursă de venit, e clar că nu mai poți să plătești chiria”, explică Mioara. 

În contextul în care reîntoarcerea în țară a fost soluția multor români la această problemă, președinta de la Propatria a decis să le prezinte acestora opțiunile pe care le au la revenirea în România. 

Așa a pornit proiectele „Vreau acasă”, în 2020 și „Copii între două lumi”, în 2021. Sondajele și interviurile realizate de asociație în acea perioadă au condus la concluzia că cel mai mult au de suferit copiii celor reveniți în țară, copii care, pe parcursul șederii în Italia, nu au studiat sau vorbit limba română: „Românul, în momentul în care se întoarce acasă, se întoarce cu copiii, iar copiii au probleme mari de integrare. Asta pentru că ei nu vorbesc limba română, sau nu o vorbesc așa cum ar trebui, astfel încât să fie bine primiți în școala românească”, spune ea. „Pentru ei, limba română e o a doua limbă, dacă există, pentru că sunt foarte mulți care nu o vorbesc deloc, chiar dacă o înțeleg”.

Școala 9 a publicat anul trecut seria Întoarcerea, despre copiii din diaspora care s-au întors cu familia în țară, în pandemie.

„Atelierul de vorbărit”, o tabără gratuită de limba română pentru copiii români din Peninsulă

În colaborare cu grupul de profesori români care au participat la schimbul de experiență, Propatria a gândit, pentru acest an, o tabără care să îi încurajeze pe copiii români din Italia să vorbească liber în limba română. „Atelierul de vorbărit” s-a desfășurat în Italia, în perioada 11-16 iulie, și a reunit aproape 90 de copii beneficiari, ghidați în activități de șase profesori români cu experiență în educație non-formală și nouă elevi-resursă din România, cu performanțe deosebite la limba română.

„Copii care în prima zi nu au vorbit românește la sfârșitul taberei au avut curajul să vorbească”, povestește Mioara. 

Pe parcursul celor șapte zile de tabără, copiii au participat la ateliere diverse: lectură, desen, dans, muzică, dezvoltare personală. Scopul taberei a fost să-i ajute să treacă peste teama de-a vorbi română. De aici și termenul „a vorbări”: „Am căutat un cuvânt care să fie glumeț, să ne facă să înțelegem că noi nu facem școală aici. Vom «vorbări», adică vom povesti, ne vom juca”, explică Mioara Moraru.

Aceasta consideră că deschiderea spre non-formal a condus atât la progresul copiilor, cât și la starea lor de bine de pe parcursul taberei: „Au făcut un progres fantastic prin faptul că a fost non-formal, faptul că a fost totul prin joc, prin experiență. A fost pentru noi o revelație că am reușit să îi avem bucuroși până la sfârșit”. 

Președinta Propatria a rămas impresionată de bucuria copiilor care au venit cu mai puțin entuziasm în tabără: „O fetiță cu tatăl italian și mama româncă a spus: «mama m-a obligat să vin, tata nici n-a vrut să audă, iar eu am venit pentru că m-a obligat mama». Deci a venit puțin forțată, dar după aceea s-a simțit extraordinar de bine în tabără”.

Articolul complet, pe Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro