ComenteazăPensionarii sunt încântați că se pot zări unii pe alții, chiar dacă doar virtual, mai ales că n-au mai ieșit din casă de luni bune. La prima lecție învață inclusiv să-și facă selfie.
În casa Mariei Ilie, din Drumul Taberei, mesele țin locul unor altare, pline cu icoane, iconițe și cruciulițe. De o săptămână, doamna Ilie e preocupată și de alt fel de iconițe. De WhatsApp, Skype sau Gmail. Fiindcă a primit o tabletă care să-i aducă aproape colegele de la Asociația Niciodată Singur, pe care nu le-a mai văzut de luni bune, din cauza pandemiei de COVID-19.
Gmail
și Skype, prescrise pentru singurătate
De obicei mergeau împreună la teatru, la cine festive, chiar și în excursii la mare și la munte, prin intermediul asociației. Dar din cauza pandemiei, au rămas cu toții între patru pereți, cu amintirile celor dragi, care fie sunt departe, în alte țări, fie i-au pierdut.
De
când a primit tableta, doamna Ilie e preocupată să învețe și
timpul trece mai ușor.
În 1938, când s-a născut femeia, abia se inventase xerografia și omenirea bea pentru prima oară cafea instant. Cine avea radio în casă era mare. În acele vremurile tulburi din preajma celui de-al Doilea Război Mondial a copilărit Maria Ilie.
Nu se gândea ea că va ajunge să-și facă vreodată un selfie pe care să-l trimită pe loc “doamnei Beatrice”, președinta Asociației Niciodată Singur alături de mesajul “Vasalutam”. Scris legat, că uită mereu tasta de spațiu. Dar e la început.
“M-a încântat, nu am avut până acuma de unde, că pe timpul meu nu era în copilărie. Eu aș fi vrut, dar nu era. Dar nu-i târziu nici acuma. E bine-venită, pentru că pe undeva îmi elimină ideile de singurătate, plictiseala. Este ca un tovarăș de viață al meu, îmi ține de urât. Mă relaxez cu ea”, spune femeia.
Întâlnirea
virtuală cu prietenii
I-au murit toți cei dragi, soțul, fiica și ginerele. E singură, cu icoanele ei, cu mersul la biserică și cu un desen animat la care se uită cu sfințenie. Dar acum, are o nouă ocupație și este recunoscătoare. Caută rețete sau muzică pe internet și își vede și prietenele.
“Tableta a înlocuit și pe soțul, și pe fată… Până acum mă tot gândeam la ei și mai plângeam. Domnișoara are o răbdare mare cu mine și trebuie să o mai aibă, că până învăț mai durează”, spune pensionara.
Cornelia, voluntara care i-a făcut introducerea într-ale tehnologiei, lucrează ca psiholog și în pauzele de la muncă face câte un videocall cu doamna Ilie. Femeia se bucură peste măsură și se descurcă tot mai bine cu fiecare zi.
“Dă-i bătăi, Mărie, dă-i, dă-i!”, se încurajează femeia când apasă pe taste. Azi are întâlnire cu doamna Burlacu, cu doamna Crudu și cu Cătălin. Se învârte prin casă după semnal. Azi e o zi bună. I-a călcat cineva pragul.
Cei mai interesați “elevi”
Georgeta Burlacu și-a făcut prima dată în viața ei un selfie la 84 de ani, ajutată de Bogdan, un tânăr IT-ist, voluntar al asociației. Și-a pregătit un caiet în care să noteze tot ce îi spune “profesorul”.
– “Ce înseamnă vif?”
– “Wi-fi”, îi spune Bogdan.
– “Cum se pronunță ăsta? Skype?”, și își notează pe carnețel “scaip”.
– “Când veți avea videocall-uri cu cei de la asociație, vă uitați aici, și vă filmează!”
– “Și se și învârte aici?”
– “Nu, nu se învârte. Doar filmează”.
E o primă lecție intensivă cu un elev extrem de dornic de a învăța. Pentru că știe că la capătul mai multor ședințe, doamna Burlacu va putea să își vadă nepoții. “Vă spun cinstit, nu mi-e frică și nici nu mi se pare greu, dar până când n-o să am eu confirmarea că mie mi s-a înregistrat aici, în cap, n-am să pot să spun că e bine sau rău. Dar în câteva lecții îmi voi vedea nepoții. Nu i-am mai văzut de trei ani. Au fost Adrienuș aici și Vlăduț. Vorbim în fiecare zi la telefon și acuma vreau să am și figurile lor, că e mai frumos așa. Ei să mă vadă pe mine, eu să îi văd pe ei”, spune Georgeta Burlacu.
Încă are probleme cu ecranul tactil. Degetele ei nesigure apasă pe semnele de pe ecran și nu se întâmplă nimic. “Ușor. Ca și cum ați pune o picătură cu pipeta!”, îi dă indicații Bogdan și tableta începe să devină mai prietenoasă.
“Vreau să învăț! E păcat să plec dincolo fără să învăț!”. Iar “dincolo” devine tot mai real, mai amenințător, cu fiecare zi. Ea s-a împăcat cu ideea. Îi apreciază tot mai mult pe cei care n-o menajează și n-o tratează ca pe un copil. “Aș vrea totuși să mai rezist câțiva ani. Un doctor mi-a spus că o să mai trăiesc zece ani. Am fost săptămâna trecută în spital și doctorița la care am fost mi-a zis: sunteți extraordinar de simpatică, foarte isteață, dar sunteți bătrână și n-am ce să vă fac. Sadic, nu? Eu nu am luat-o drept sadic. A fost primul om care a vorbit cinstit!”.
Alți 33 de pensionari singuri din București sunt acum conectați pe rețele de socializare și vorbesc prin intermediul aplicațiilor mobile. Tabletele au fost cumpărate prin Fondul Special pentru Vârstnici de la Fundația Regală Margareta a României, iar costurile internetului sunt suportate de donatori.