ComenteazăDe obicei, obictelor de cultură vechi, tablouri de pildă, li se fac copii care sunt expuse în locul originalelor. Acestea din urmă sunt păstrate în condiții speciale, ferite de lumină, fluctuații de temperatură și ținerea în poziție verticală o perioadă prea mare de timp. Motivul: condițiile de ”stres” pot deteriora obiectul de artă. De aceea ele sunt puse la odihnă în spații special amenajate, pentru a li se prelungi viața cât mai mult posibil.
Dezvoltarea tehnologică în domeniul copierii a atins astăzi o perfecțiune excepțională, lucru de care au profitat și falsificatorii.Totuși, chiar dacă din punct de vedere artistic copia este perfectă, falsificatorul nu poate trece testul nuclear al „doctorilor de culori”, fizicieni care pot spune, prin analize fizico-chimice, din ce perioadă provin culorile tabloului.
Un astfel de laborator există la Institutul Național pentru Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN) “Horia Hulubei”, Măgurele.
Testul se face comparând, la nivel atomic, culorile obiectului de artă cu mostrele laboratorului
”În tablouri, de exemplu, putem analiza compoziția pigmenților și în felul acesta putem spune dacă respectivul tablou este original sau nu, dar și în ce perioadă este pictat”, ne-a explicat Bogdan Constantinescu, cercetător în cadrul IFIN.
Laboratorul de analize fizico-chimice IFIN deține o bază de date, respectiv mostre de culori folosite în pictură în diferite perioade de timp. Când un proprietar de tablou vine cu un obiect realizat, să zicem, în secolul XVII și cere verificarea autenticității, se scot mostrele din secolul respectiv, care au o anumită compoziție, deosebită față de alte perioade.
Culoarea albă, de exemplu, era pigment pe bază de plumb până la anul 1800. După acestă dată, chimiștii inventează albul de zinc. Iar de la 1930 încoace se folosește albul de titan.
Dacă tabloul din secolul XVII conține alb de titan, aleluia! Este fals!
”Foarte puțini deținători de colecții particulare de tablouri apelează la noi”
Prin analiza elementelor se depistează cu precizie compoziția și se poate afla când a fost realizată pictura. Dar se face și o determinare spectrală, la nivel de moleculă, care este o expertiză în plus.
”Noi putem realiza atât caracterizarea moleculară cât și cea atomică a elementelor. În funcție de spectrele obținute pe pigmenții din opera respectivă, putem compara cu propriile baze de date și putem identifica materialele picturale. Astfel, putem veni în ajutorul crtiticilor de artă pentru identificare operelor de artă. Menționez că echipamentele pe care le folosim fac teste nedistructive și fără contact cu operele de artă”, ne-a explicat Mihaela Cozac, cercetător științific în cadrul Laboratorului de analize fizico-chimice IFIN.
”Prin metodele noastre, falsificatorilor le este foarte greu să mai intre neobservați pe piața de artă. Din păcate, foarte puțini deținători de colecții particulare apelează la noi și nu ne dăm seama de ce...”, ne-a mai spus fizicianul Bogdan Constantinescu.