Ce altceva sunt tranzacţiile cu elicoptere militare, başca un avion de luptă, vândute de nişte ofiţeri români unor traficanţi urmăriţi internaţional? Ce altceva este furtul de mitraliere cu toptanul de la Ciorogârla, negăsite până azi?

Nu pot fi scoase din acest halucinant tablou – deja comentat ca atare şi cu ecou prin cancelariile ţărilor NATO – scandalurile legate de operaţiuni din zona muniţiei şi a armamentului. În care sunt implicate firme ai căror acţionari sunt foste cadre militare sau ale serviciilor secrete, plus Mircea Băsescu, fratele preşedintelui, ca prezenţă cel puţin inoportună.

A ştiut toate acestea preşedintele? Şi atunci e culpabil? N-a fost informat, şi atunci înseamnă că nu stăpâneşte zona siguranţei naţionale?

De ce tărăgănează explicaţiile? Tăcerea îndelungată a serviciilor secrete – direct vizate – e şi ea ciudată, alimentând suspiciunea că-s folosite mai mult în răfuiala politică şi mai puţin pentru apărarea intereselor naţionale şi a imaginii externe a ţării.

Nu fără consecinţe.

 
 

Urmărește-ne pe Google News