ComenteazăE forfotă mare la Teatrul Nottara, din buricul Capitalei. Foaierul e plin de gardieni îmbrăcați în civil. Membrii trupelor de escortă, subofițeri de penitenciare, sunt împrăștiați strategic peste tot. Nu sunt simpli spectatori, cătușele prinse la curea și stațiile de emisie-recepție prin care comunică codificat îi trădează. Toți sunt cu ochii-n patru pentru ca nici un deținut să nu uite că e învoit cât pentru un spectacol și să-i treacă cumva prin cap să joace rolul fugarului.
În sală, luminile rampei – când roșii, când galbene, când albe -, se amestecă în întuneric. Muzica aleasă de regizor însoțește mișcările repetate obsesiv de o mână de tineri. Unii au fețele acoperite cu măști albe.
Celebritatea efemeră a hoților-actori face toate aplauzele publicului
Cei zece actori de ocazie sunt toți închiși la Penitenciarul București Jilava. Fiecare are povestea lui, dar se feresc să o spună. Vor ca greșelile din trecut să nu le umbrească celebritatea efemeră de care sunt foarte aproape. Repetă pentru reprezentația cea mare. Pentru unii e prima apariție pe o scenă în fața unui public numeros și chiar avizat. Nu au emoții, ba dimpotrivă. Festivalul Multiart pentru Deținuți Dana Cenușă – Descătușare prin Cultură, aflat la cea de-a IX-a ediție, e ocazia perfectă să mai uite de ale lor. Să se refugieze în artă, dar și să mai scoată nasul la aer, în libertate. Pentru că au ani grei de pușcărie de ispășit. Unii chiar pentru omor. Pentru viol. Sau pentru tâlhărie. Trupa lor e ultima în ordinea apariției la repetiții. După ei, luminile se vor stinge încet, iar când se vor reîntoarce pe scenă, de după cortina care se va ridica ușor, sala va fi fost deja plină.
Unul dintre pușcăriașii-actori de la Rahova, costumat în straie de femeie, a interpretat-o pe Zoe Trahanache, în ”O scrisoare pierdută”
”Dacă votează se duce la pușcărie onorabilul…”
Într-o cameră măruntă de la etaj, tapetată cu oglinzi a căror ”broderie” din becuri speciale face foarte multă lumină, ”rivalii” lor de Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova fac ultimele pregătiri înainte de a-l pune în scenă pe marele Caragiale.
”Nu mai râde că și-a măritat fata…Dacă votează, se duce la pușcărie onorabilul…Altă vorbă, să voteze cu noi e ușor, dar cum să voteze cu noi?…Nu înțelegi coane Zaharia vorba noastră? Adică partidul nostru…Pentru cine votăm noi? Asta voiam să zic și eu…Cum să ne tălmăcim? Asta zicea și amicul nostru Brânzovenescu…Fii bărbată, Zoe…Fănică!!!”, se amestecă replicile venite din toate colțurile încăperii, rostite cu patos de pușcăriașii-actori.
Infractorii s-au pregătit șase luni pentru marea reprezentație de la Nottara
De la înălțimea patului doi, din lemn, unde s-a cocoțat ca pentru odihnă cu tot cu pălăria pe care o va purta în timpul comediei de moravuri ușoare, Sergiu – un tânăr care s-a drogat dar a și vândut ceva stupefiante -, e deja în pielea personajului. Îl va juca pe Farfuridi, avocatul. E atât de dezinvolt încât a-i zice că teatrul e viața lui.
”Când ridic mâna, cădeți în genunchi…Aici, nu la marginea scenei… Te-ai lovit?!? Înseamnă că nu ai fost atent! Muzica mai tare acum, aprinde lumina, să cadă aici! Voi, nu vă opriți, continuați!!!”, strigă regizorul Costin Nedelcu la actorașii printre care s-a amestecat pentru a le corecta, chiar pe scenă fiecare mișcare, fiecare gest.
Are aerul unui star de calibru, obișnuit cu luminile rampei și cu sesiunile de autografe, însă recunoaște cu mâna pe inimă că e doar la prima sa apariție scenică.
”Am exersat șase luni pentru rolul ăsta…Voi juca în ”O scrisoare pierdută”, îl voi interpreta pe Farfuridi, avocatul…Emoții? Sunt puține, dar sunt sigur că totul va fi bine. Mă aștept la o sală plină și chiar sper la premiul cel mare (n.r. al Festivalului Multiart pentru Deținuți Dana Cenușă – Descătușare prin Cultură)”, spune Sergiu, alias Farfuridi pentru ceva mai puțin de un ceas.
Prefectul Fane Tipătescu a lui Caragiale a fost întruchipat de Viorel, un tânăr condamnat pentru trafic de droguri care a jucat prima oară pe scena Teatrului Nottara
Visul prefectului imaginat de Caragiale, jucat de un traficant de droguri
La doi pași de el, de fapt e un fel de-a spune ”doi pași”, pentru că toată cabina de probă destinată actorilor are câțiva pași de la un capăt la altul, e prefectul Ștefan Tipătescu. Personajul principal care-și va rosti primele replici pe scenă îmbrăcat într-un halat ce se vrea a fi de casă, prins în talie cu o centură.
”Poate m-ați confundat, poate nu era vorba de mine. Sunt la prima piesă. Am crezut că este o piesă scurtă, în penitenciar… Nu m-am gândit că o să fie la teatru, afară… Dacă tot m-am înscris, hai să o duc până la capăt, am zis. Și, iată-mă aici…”, spune Sergiu, condamnat pentru trafic de droguri. Apoi, se relaxează într-un gest larg în care își scoate teatral pălăria de pe cap în semn de salut.
Prefectul Tipătescu și avocatul Farfuridi, la dubă, cu Zoe Trahanache
În foaier, luminile se sting și se aprind de câteva ori. Semn că spectacolul, strașnic păzit de zeci de gardieni, poate începe. Sala e plină-ochi. Se joacă cu casa închisă, e limpede…Jilava deschide balul și pe scenă urcă trupa ce interpretează o piesă de pantomimă, așezată pe muzică, din care nu lipsesc elemente de gimnastică aerobică. Deținuții se mișcă la unison. Printre ei, regizorul, sufletul echipei. Ropote de aplauze răsplătesc efortul tinerilor deținuți.
Cei cinci deținuți ai trupei de teatru de la Penitenciarul Botoșani au jucat ”Scena meșterilor”, adaptare după ”Visul unei nopți de vară” a lui Shakespeare
Cortina cade, actorii de retrag în culise. Pușcăriașii de la Botoșani apar în fața publicului și încearcă un Shakespeare. De fapt ”Scena Meșterilor, o adaptare după ”Visul unei nopți de vară” a dramaturgului englez. Le iese din plin, se vede asta din reacția publicului. Pauze scurte marchează momentele de relaș ale celor care au umplut sala până la refuz, părtași la reușita infractorilor care s-au regăsit în artă.
Seara se termină cu visul lui Tipătescu. A lui Fane Tipătescu, prefectul imaginat de Caragiale. Apoi, luminile se sting, iar criminalii, violatorii, tâlharii și hoții care, pentru câteva ore, au ”evadat” pe scena Teatrului Nottara sunt duși la dube…
Cinci piese, 36 de deținuți și un festival ajuns la a noua ediție
”Piesa noastră este un pic modificată după viziunea regizorului. Partea pe care o să o jucăm se numește ”Visul lui Tipătescu”. Adică visul meu. Toată acțiunea care se petrece e un vis….Așa începe piesa, așa se termină, cu același vis din care mă trezesc. Cred că o să fie foarte bine pentru că suntem destul de pricepuți. Am rolul lui Fane Tipătescu, prefectul județului. Sunt ditamai prefectul în seara asta. Mă aștept la respect maxim de la lumea din sală și de la colegii de scenă…Și aplauze maxime, bineînțeles…”, îmi explică Viorel, și el un personaj care a cochetat cu drogurile. Apoi, cu mâinile îndesate în buzunarele halatului din recuzită, se alătură trupei de pușcăriași actori.
Fotografii / video: Cristian Burcioiu
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!