ComenteazăCuprins:
Taiwanul, o insulă cu 23 de milioane de locuitori, aflată la est de China continentală, este guvernată democratic și independent de Beijing încă din 1949. Dar China, care consideră că insula este teritoriul său, a promis că în cele din urmă o va „unifica” cu țara, avertizând că va folosi și forța dacă va fi necesar.
Vizita anunțată a președintei Camerei Reprezentanților SUA, Nancy Pelosi, la Taipei, nu are cum să fie privită cu ochi buni la Beijing. Din moment ce consideră că Taiwanul este o provincie separatistă, China se opune cu fermitate tuturor declarațiilor și gesturilor care pot sugera că insula este un stat suveran independent. Inclusiv unei vizite a unui înalt demnitar străin, precum Pelosi.
Tensiunile au crescut în ultimii ani după ce la Taipei a venit la putere președinta Tsai Ing-wen, al cărei partid susține independența insulei. Ea a respins orice efort al Beijingului de a diminua democrația internă, în vreme ce Beijingul a crescut la rândul său presiunea politică și militară.
Unii analiști au avertizat că situația riscă să escaladeze într-un conflict China – Statele Unite. SUA recunosc poziția Beijingului privind Taiwanul și nu au relații diplomatice oficiale cu oficialii de la Taipei. Însă americanii mențin contacte neoficiale cu Taiwanul, inclusiv o ambasadă de facto, și furnizează insulei echipament militar.
O întrebare importantă este dacă SUA va apăra insula în cazul unui atac armat. După o istorie lungă de ambiguitate, președintele Joe Biden a spus explicit o va face. Declarațiile lui Biden au fost interpretate de unii comentatori drept o abatere de la actuala politică de „ambiguitate strategică” a SUA privind Taiwanul, dar la scurt timp după ce președintele a vorbit, un oficial al Casei Albe a asigurat că nu există nicio schimbare în acest sens.
Importanța istorică
Taiwan, oficial cunoscută drept Republica Chineză, este o insulă aflată la 130 de kilometri de China, separată de strâmtoarea Taiwan. Insula are un guvern ales democratic și o populație de 23 de milioane de persoane. În interiorul clasei politice există păreri și viziuni diferite despre modul în care insula ar trebui să se raporteze la China.
Sursele istorice sugerează că insula a ajuns prima dată sub control chinez în secolul 17 când dinastia Qing a început să o administreze. Apoi, în 1895, a fost cedată Japoniei după înfrângerea din primul război sino-japonez.
China a recăpătat controlul în 1945, după înfrângerea Japoniei în Al Doilea Război Mondial.
Imediat, un război civil a izbucnit între guvernul naționalist condus de Chiang Kai-shek (din partidul Kuomintang) și comuniștii conduși de Mao Zedong, război câștigat în 1949 de cei din urmă. Chiang Kai-shek și ce a mai rămas din forțele naționaliste s-au refugiat în Taiwan, unde au condus pentru următoarele decenii.
China invocă istoria pentru a susține că insula a fost o provincia chineză, dar liderii din Taiwan folosesc aceleași argumente pentru a arăta că insula nu a fost niciodată parte din statul chinez modern care s-a format după revoluția din 1911 sau din Republica Populară Chineză formată după victoria lui Mao.
În prezent, doar 13 state recunosc Taiwanul ca un stat suveran, iar China exerciții presiuni diplomatice pentru ca niciun alt stat să nu facă acest pas sau unul similar recunoașterii. Taiwan nu este parte nici a Organizației Națiunilor Unite.
Viziunea Beijingul asupra insulei a fost explicit menționată în timpul celui de-al 13-lea Congres Național al Poporului din 7 martie 2021 când ministrul de Externe chinez Wang Yi a afirmat: „Taiwan se va întoarce în cele din urmă pentru a îmbrățișa patria-mamă”.
Beijingul este fidel politicii „o singură China” în care este inclus Taiwanul, iar autoritățile din Taipei trebuie să respecte „Consensul din 1992”, încheiat între Partidul Comunist Chinez și Kuomintang, prin care „cele două părți separate de strâmtoare aparțin unei singure Chine și vor lucra împreună pentru reunificare”.
Principalul partid rival al Kuomintang, Partidul Democrat Progresist (DPP), nu a susținut niciodată înțelegerea stabilită în din 1992. Președinta Tsai, care este și lidera DPP, a refuzat să accepte în mod explicit consensul.
Într-un discurs din 2019, Xi a reiterat propunerea de lungă durată a Beijingului pentru Taiwan: ca acesta să fie încorporat în China sub formula „o țară, două sisteme”. Este aceeași formulă folosită pentru Hong Kong, căruia i s-a garantat capacitatea de a-și păstra sistemele politice și economice și i s-a acordat un „grad înalt de autonomie”.
Un astfel de cadru este însă profund nepopular în rândul publicului taiwanez care a atras atenția asupra recentei represiuni a Beijingului asupra libertăților Hong Kong-ului. Tsai și chiar Kuomintang au respins cadrul „o țară, două sisteme”.
„Obiectivul final al PCC nu este invazia, ci un proces între autoritățile din China și Taiwan pentru a negocia relația politică formală, pe termen lung, peste strâmtoare. Constrângerea și stimulentele militare, economice, informaționale și diplomatice sunt toate în joc”, a explicat John Culver, fost ofițer cu o carieră de 35 de ani în CIA pe probleme ce țin de estul Asiei, pentru Brookings, unul din cele mai influente think-thank-uri americane.
Miza economică
Economia Taiwanului rămâne dependentă de comerțul cu China, care este cel mai mare partener comercial al insulei. Cu toate acestea, relația economică bilaterală a cunoscut tensiuni în ultimii ani, parțial din cauza presiunii exercitate de Beijing asupra insulei și a îngrijorării crescânde a oficialilor taiwanezi cu privire la dependența excesivă de comerțul cu China.
Taiwanul este cel mai mare producător de cipuri semiconductoare din lume, iar industria sa este în plină expansiune în ciuda tensiunilor cu China. Aceste cipuri se găsesc în majoritatea aparatelor electronice, inclusiv în smartphone-uri, computere, vehicule și chiar în sistemele de armament care se bazează pe inteligența artificială. Companiile din Taiwan au fost responsabile pentru peste 60% din veniturile generate de producătorii mondiali de semiconductori în 2020.
Unii experți susțin că dependența Statelor Unite de firmele taiwaneze de cipuri îi sporesc Washingtonului motivația de a apăra Taiwanul de un atac chinez. Recunoscând că Statele Unite se bazează pe o singură companie pentru cipurile sale critice, Biden a întocmit recent un plan pentru a consolida industria de profil din SUA.
China se bazează, de asemenea, pe cipurile taiwaneze, deși nu la fel de mult ca Statele Unite. Beijingul lucrează la rândul său pentru a-și stimula industria, mai ales că Washingtonul a presat Taiwanul să nu mai vândă semiconductori companiilor chineze, inclusiv Huawei, un gigant chinez de telecomunicații suspectat de SUA că ar fi folosit pentru spionaj.
Există pericolul ca orice invazie chineză a Taiwanului în următorii cinci ani să deterioreze sau să distrugă o mare parte din infrastructura tehnologică pe care China se bazează pentru a-și alimenta propria industrie electronică și de producție cu componente cheie.
Efectele economice ale unei invazii la scară largă ar putea fi majore. Industria semiconductorilor din Taiwan ar putea deveni pradă de război, dar, în egală măsură, taiwanezii ar putea fi dispuși și capabili să saboteze serios sau chiar să distrugă ei înșiși instalațiile de semiconductori, pentru a-i priva pe chinezi de o parte din această pradă.
Din cauza tensiunilor comerciale dintre SUA și China, o serie de companii taiwaneze și străine care își aveau sediul în China continentală s-au mutat înapoi în Taiwan. „În acest fel, Taiwanul a fost un beneficiar neașteptat al tensiunilor dintre SUA și China și al pandemiei de Covid-19”, a spus președinta Tsai.
Importanța geopolitică
Analiștii spun că un Taiwan controlat de China poate servi drept bază militară pentru că extinde raza de acțiune a aeronavelor și rachetelor chineze cu încă 150 de mile marine spre est. Acest lucru ar permite Chinei să blocheze rutele aeriene și maritime din Marea Chinei de Est și ar crește capacitatea Chinei de a lovi ținte din Japonia sau Guam, insulă din vestul Oceanului Pacific aflată în administrarea SUA.
În schimb, forțele americane și aliate ar fi împinse mai departe, bazele lor fiind amenințate și mai mult de atacul cu rachete sau avioane din China.
Cu toate acestea, în timp ce Taiwanul oferă o platformă pentru a proiecta puterea pe continentul chinez, plasarea forțelor pe insulă le face extrem de vulnerabile, în absența dominației aerospațiale, arată o analiză The Diplomat.
Statele Unite au rupt relațiile diplomatice cu Taiwanul și au abrogat tratatul comun de apărare în 1979 când au stabilit relații diplomatice formale cu China. Cu toate acestea Washingtonul a menținut o relație neoficială robustă și a continuat să vândă echipament militar, în ciuda protestelor Beijingului.
Presiunile Chinei
China a folosit o varietate de tactici coercitive și a intensificat aceste măsuri, de la alegerea lui Tsai din 2016. Obiectivul său este de a presa Taiwanul și de a determina populația să concluzioneze că cea mai bună opțiune este unificarea cu continentul.
În acest scop, China a crescut frecvența și amploarea patrulelor cu bombardiere, avioane de luptă și avioane de supraveghere peste și în jurul Taiwanului. De asemenea, și-a trimis din ce în ce mai mult navele de război și portavioanele prin strâmtoarea Taiwan, în demonstrații de forță.
Taiwanul a raportat că mii de atacuri cibernetice din China vizează agențiile guvernamentale în fiecare zi. Aceste atacuri au crescut în intensitate în ultimii ani. În 2020, Taipei a acuzat patru grupuri chineze că au piratat cel puțin zece agenții guvernamentale taiwaneze și șase mii de conturi de e-mail oficiale, din 2018, pentru a încerca să acceseze date guvernamentale și informații personale.
Pe lângă tacticile descrise mai sus, China a intensificat interferența în alegerile din Taiwan. Metodele sale includ răspândirea dezinformării pe rețelele sociale și creșterea controlului asupra instituțiilor media din Taiwan.
Percepția publică
Majoritatea populației din Taiwan susține menținerea situației actuale. Un număr mic de oameni susțin independența imediată, potrivit sondajelor de opinie realizate de Universitatea Națională Chengchi.
Și mai puțini susțin unificarea Taiwanului cu China. O majoritate covârșitoare respinge modelul „o țară, două sisteme”, un sentiment care a crescut pe măsură ce Beijingul a reprimat libertățile Hong Kong-ului.
În același timp, un număr tot mai mare de taiwanezi se simt mai strâns legați de Taiwan decât de continent. Peste 62% dintre locuitorii insulei se considerau exclusiv taiwanezi în 2021, a constatat un sondaj realizat de Universitatea Națională Chengchi.
Prin comparație, 32% s-au identificat atât ca taiwanezi, cât și ca chinezi, în scădere față de 40% cu un deceniu mai devreme. Doar aproximativ 3% se considerau doar chinezi, cifră care a scăzut din 1994, când 26% s-au identificat astfel.