ComenteazăAndreea Vlădeanu avea 14 ani când a ajuns în Londra și nu știa o boabă de engleză. A căutat, împreună cu tatăl ei, un liceu potrivit în România, dar au decis că Marea Britanie îi va oferi mai multe oportunități. Așa a ales să studieze la Westminster Kingsway College.
A avut câteva luni să învețe puțin limba, apoi a intrat într-o adevărată cursă a devenirii sale, unde fiecare activitate reprezintă încă o bornă atinsă.
„Tatăl meu îmi spune uneori să mă mai opresc și să mai respir. Dar când am ajuns aici și am văzut cât de multe lucruri se pot face, a trebuit să mă înscriu la toate, să le fac pe toate și acum se pare că mi-a intrat în obicei. Vreau să fac cât mai multe și să ajung unde trebuie”, spune tânăra pentru Libertatea.
Voluntariat în uniformă
Faptul că nu știa bine engleză a costat-o, dar a și determinat-o să devină mai bună.
„Am întâlnit mulți oameni care au strâmbat puțin din nas când nu reușeam să spun unele lucruri. Dar asta m-a ambiționat și mai mult să învăț limba la perfecție. Am avut câteva luni la dispoziție, înainte să încep liceul, să învăț limba engleză. Chiar și când dădeam unele examene, nu înțelegeam toate cuvintele, dar am reușit să iau note foarte mari. E important să nu te subestimezi.”
Printre lucrurile pe care mai „trebuia” să le încerce a fost și voluntariatul la organizația de cadeți a poliției. Asta se întâmpla acum patru ani
„Am văzut o reclamă pe internet și acolo am văzut un cadet care vorbea foarte frumos și era foarte mândru în uniforma lui și asta m-a inspirat foarte mult”, își amintește tânăra.
La trei săptămâni după ce a început activitatea la cadeți, a primit și uniforma pe care o prețuiește. „Ți se dă uniforma acasă, trebuie călcată mereu, să fie la dungă, bocancii trebuie lustruiți cât se poate de bine. Într-adevăr, când porți uniforma, pot să spun din experiență, că te simți foarte bine.”
În scurt timp, Andreea a fost remarcată și promovată adjunctul cadeților. De doi ani este chiar cea care îi conduce.
Cum să stai nemișcat ca gărzile de la Buckingham
Cadeții sunt tineri între 10 și 19 ani care ajută poliția în diverse activități comunitare sau de conștientizare, au săptămânal traininguri de legislație și antrenamente fizice.
„Instrucția militară presupune, printre altele, și un marș, anumite mișcări compuse și este o parte foarte importantă în activitatea noastră, deoarece participăm la foarte multe ceremonii. Ne antrenăm să fim cât mai buni. Sunt ocazii în care trebuie să stăm nemișcați chiar câte o oră și este foarte greu, dar totul trebuie să fie complet uniform și trebuie să arătăm ca o echipă”, povestește tânara.
„Îmi place să fiu în fața cadeților și să-i văd cum îmi urmează comenzile, cum se descurcă și sunt mândră că pot face lucrul acesta”, mai spune Andreea, care recunoaște că, fiind plină de energie, îi e mai greu este să stea nemișcată, ca celebrele gărzi de la Palatul Buckingham.
Oamenii care i-au dat titlul de „Cadetul anului”
Așa că munca ei a fost răsplătită cu premiul de excelență „Cadetul anului” oferit de Poliția Metropolitană.
„Am fost observată de câțiva membri ai poliției metropolitane cu un grad mai înalt, cum ar fi detectivii-inspectori, timp de un an. Înainte să devin head-cadet (liderul cadeților, n.r.), am câștigat foarte multe premii și de aceea au decis să-mi dea mie premiul în acest an. Este o onoare”, spune Andreea.
Înainte de „cadetul anului”, a fost și voluntarul anului, cu peste 400 de ore de voluntariat la activ, apoi a fost distinsă și cu premiile „Leadership of the Year” sau cu premiul „The Duke of Edinburgh”, un program înființat de Prințul Philip.
Vrea să combată violența domestică
Îi place atât de mult ce face, încât își dorește să ajungă detectiv-inspector în cadrul Poliției din Londra.
„Cadeții m-au făcut să mă îndrăgostesc de această meserie. De aceea urmez și o facultate, fiindcă ai nevoie de o facultate bună pentru a reuși să evoluezi într-un timp puțin mai scurt. Dar viața este imprevizibilă, subiectele pe care le studiez la facultate îmi pot oferi mai multe locuri de muncă, dar acum acesta este visul meu”, spune românca.
Este studentă în anul întâi la Facultatea de Afaceri, Relații Internaționale și Psihologie la Royal Holloway University of London și face cursurile online din cauza pandemiei.
„Îmi pare rău că nu am reușit să experimentez acea săptămână de început, când se dau multe petreceri. Din păcate, din cauza pandemiei nu s-a putut. Dar materia mi se pare foarte interesantă, profesorii te ajută mult. Este exact cu mi-am imaginat, fac ce-mi place.”
Când va ajunge detectiv-inspector, i-ar plăcea să sprijine copiii și femeile victime ale violenței.
Sunt o feministă convinsă și nu ar fi un alt domeniu mai potrivit pentru mine. Este un aspect al societății noastre care este un pic ignorat și aș dori să schimb lucrul ăsta.
Andreea Vlădeanu:
A ajutat români să se înroleze în poliție
Românii sunt cei mai numeroși străini din Londra, potrivit datelor oficiale. Sunt 147 de mii, adică un sfert din populația totală de români din Regatul Unit. Așa că Andreea a avut ocazia să întâlnească mulți concetățeni în activitățile cu poliția.
„De exemplu, acum câteva luni, am făcut o operațiune în trafic și foarte multe automobile ridicate erau ale românilor. Românii noștri nu prea cunosc limba sau sunt și mulți care nu depun un mare efort. Am reușit să le explic ce se întâmplă și m-am simțit mândră că am reușit să fac lucrul acesta. Am și păstrat legătura cu câțiva dintre ei, mi-au cerut sfaturi și unii chiar s-au înrolat în poliție.”
„Îmi este dor câteodată”
Încă de la 14 ani, de când s-a mutat în Marea Britanie, Andreea a învățat să se descurce mai mult singură. A avut diferite job-uri, ca să se întrețină, a participat la zeci de tabere, cursuri, programe.
Niciodată să nu renunți. Asta am învățat aici. De multe ori am simțit că nu mai pot și că ar trebui să mă întorc în România sau că ar trebui să nu mai fac atâtea activități, dar nu am renunțat. Am zis că o să pot, chiar dacă nu dorm o zi sau două, ca să ajung unde vreau.
Andreea Vlădeanu:
Nu regretă nimic, deși a avut prea puțin timp pentru ea. De cinci ani, nu a mai venit în țară.
„Îmi lipsesc prietenii foarte mult, pentru că este o altă atmosferă când ești în România și toată lumea se cunoaște. Rădăuți este o localitate destul de mică și suntem ca o familie. Iar Bucovina este o zonă extraordinar de frumoasă și îmi este dor câteodată. Dar sunt concentrată pe viitorul meu și pe ce trebuie să fac ca să-mi fie bine”, spune ea.
După pandemie, Andreea vrea ca prima călătorie să fie la Rădăuți.