ComenteazăOamenii se cunosc între ei, își știu poveștile, majoritatea triste, și au clar delimitate zonele de cântare sau divertisment. Nu se calcă pe coadă, în definitiv este loc sub soare pentru toți. Zilele acestea, un tânăr a spart tiparul „meseriilor” obișnuite și rutina străzii. Băiatul se numește Dani și este, printre altele, artist stradal, mai exact sculptor în nisip. Creațiile lui dispar, la sfârșitul zilei, ca un fum de țigară. Sunt multe cele risipite, nici nu le mai știe numărul…
Arta stradală, o joacă a copilăriei
Dani se întoarce în copilărie și își amintește cum se juca ore întregi cu nisipul, în curtea casei, încercând să-i dea forme. „De la 3 ani am avut nisip pe mâini. Nu numai eu, mai am un frate care lucrează la fel, suntem mai mulți. De la părinți am învățat. Ei au stat lângă noi și ne-au îndrumat. Sculptez și în alte materiale, în lemn, în ghips, dar cel mai mult îmi place nisipul. Mă relaxează, chiar dacă este o muncă grea. Am genunchii bandajați. Stau aplecat până la opt ore zilnic, nu poți face meseria asta dacă nu ai pasiune. Vă dați seama, car după mine aproape 300 de kilograme de nisip, nu e ușor!”, povestește tânărul.
Din grămada de nisip, capătă contur un câine. E din ce în ce mai detaliat, iar trecătorii devin tot mai entuziasmați. Se opresc, admiră lucrarea, fac poze, îl bat pe umăr pe băiat pentru câteva vorbe bune. Cei mai darnici lasă o bancnotă, într-un borcan, ca apreciere. Dani se oprește brusc din lucru și spune cu amărăciune: „Cineva a scris despre mine că cerșesc și m-a deranjat teribil… Mă vedeți pe mine cu mâna întinsă? Eu fac ce îmi place, sunt artist stradal, nu cerșetor. Eu nu am cerut bani trecătorilor pentru pozele făcute lucrărilor mele, nu am pusă o taxă. Nu oblig pe cineva să-mi dea ceva, las lumea să se bucure de munca mea. Cu o mistrie, un cuțit și mâinile mele muncesc din greu. Am stat și 16 ore ghemuit. Asta știu să fac, din imaginație, nu după poze, totul din mintea mea. În străinătate, lumea este mai educată, mai sensibilă, mă refer în special la cei tineri. Aici, în România, am întâlnit băieți care se încurajau între ei să sară cu picioarele pe munca mea. Nu e normal, i-am avertizat să nu facă așa ceva…”.
Ce sculpturi în nisip preferă trecătorii
Tânărul se ridică, bea o gură de suc, își întinde oasele. O doamnă se grăbește să-l felicite. Un puști fură câteva cadre pe telefon și pleacă grăbit spre părinți. Vremea este frumoasă, numai bună de plimbare. iar turiștii se înghesuie pe alee precum păstrăvii într-o crescătorie. „Animalele sunt preferate oamenilor…”, sparge Dani tăcerea. „Am lucrat și personaje religioase, cea mai frumoasă sculptură a mea a fost Maica Precistă. Cred în Dumnezeu, chiar dacă nu ajung la biserică, îmi port credința în suflet!… Vedeți, totuși, mulțimea preferă animalele. În special câinii. Și lucrarea asta o să fie frumoasă la final! Mai e un pic de muncă la ea, trebuie să-i adaug puii, o să arate bine! Diseară au anunțat ploaie, sper să nu vină mai devreme. Altfel, voi strânge, pun nisipul înapoi în sac și plec spre casă. Și mâine e o zi, în care o iau de la capăt”.