Recuperarea va mai dura cel puțin un an, după cum ne-a declarant telefonic tîânărul ce a fost la un pas de moarte. „Mî chinui în cârje, asta e, nu am ce face. Medicii mi-au spus că aș putea merge singur cam într-un an. I-am dat în judecată pe cei de la metrou, dar nu aș vrea să vă spun deocamdată ce sumă le-am cerut. Oricum procesul e abia la început, nu se va da o sentință așa de repede”, a precizat pentru Libertatea bucureșteanul de 27 de ani.
La începutul lunii septembrie 2014 , Sorin pleca la o întâlnire cu un prieten când moartea l-a pândit în subteran. Era trecut de ora 22.00, iar metroul era în staţia Parc Bazilescu. A coborât treptele, fără să se grăbească, iar când a ajuns pe peron, mecanicul tocmai anunţa închiderea uşilor. A mărit pasul pentru a prinde trenul, dar n-a apucat decât să intre cu jumătate de trup. „Şarpele metalic” s-a pus în mişcare fără ca mecanicul, care avea obligaţia să verifice dacă toată lumea este în siguranţă, să observe că Sorin nu apucase să urce. Parcă toată viaţa i s-a derulat în faţa ochilor când metroul prindea viteză, iar el era târât zeci de metri ca un preş. Tânărul se zbătea, prins ca într-o menghină, să scape. Când ultimul vagon, acolo unde era captiv, urma să dispără în întuneric, personajul poveştii a fost izbit de poarta de acces care delimitează peronul de tunel. „Am căzut pe şine şi am auzit cum mi-au trosnit picioarele. Abia dacă le mai simţeam… Eram plin de sânge şi strigam după ajutor”, ne-a mărturisit atunci Sorin de pe patul de spital.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro