Rachetele rusești amenință dominația tancurilor americane, dar inovațiile inspirate de Tesla ar putea fi soluția salvatoare

„Tancul Abrams nu își mai poate crește capacitățile fără a adăuga greutate și trebuie să-i reducem amprenta logistică”, a declarat, în 2023, generalul-maior Glenn Dean, ofițerul executiv al programului armatei americane pentru sistemele de luptă la sol.

Aspectul de transportabilitate este crucial pentru națiunile expediționare precum SUA și Marea Britanie, care își duc războaiele în străinătate, ceea ce înseamnă că vehiculele lor blindate trebuie să fie transportate de avioane și nave de marfă.

„Tancurile principale de luptă din generația următoare vor trebui să fie dislocate strategic, dar să și poată să fie eficiente din punct de vedere tactic. Asta înseamnă că vor trebui să fie mai ușoare și să poată fi mișcate rapid pe calea aerului, apei și pe uscat”, a explicat Mick Ryan, un general-major în rezervă care a comandat o brigadă mecanizată australiană.

Planul actual al armatei americane pentru un tanc de generație următoare este să dezvolte o versiune mai ușoară a lui Abrams. Această tendință poate fi observată deja în cazul tancurilor dezvoltate recent, cum ar fi K2 Black Panther din Coreea de Sud și Type 10 din Japonia, care cântăresc în jur de 50-55 de tone. 

Recomandări

Mulți candidați, o singură necunoscută: Cine intră în turul 2 cu Marcel Ciolacu? Variantele care îl pun în dificultate pe liderul PSD

Consumul de combustibil, călcâiul lui Ahile

Călcâiul lui Ahile a fost întotdeauna consumul de combustibil. Multe ofensive cu blindate, de la Blitzkrieg-ul german din Rusia până la debarcarea Aliaților din Normandia, au obținut un succes spectaculos la început, dar s-au blocat pe măsură ce tancurile au rămas fără benzină.

Pe măsură ce rezervoarele au devenit mai grele, la fel a crescut și „setea” lor de combustibil. În topul blindatelor consumatoare este M1 Abrams, un vehicul de înaltă capacitate, care a evitat motorul diesel tradițional în favoarea unui motor puternic cu turbină cu gaz, care oferă accelerație mare și cai putere.

Dar consumul de combustibil al lui Abrams este uimitor de 7 litri per kilometru. Acest lucru este acceptabil pentru armata SUA, cu sistemul său amplu de aprovizionare, dar pentru utilizatorii mai puțin bine dotați din punct de vedere logistic, cum ar fi Ucraina, umplerea rezervoarelor este o preocupare crucială. Camioanele cu combustibil sunt vulnerabile, iar noroiul și terenurile accidentate împiedică coloanele de alimentare pe roți.

Acest lucru a determinat armatele să găsească modalități de a reduce sarcina logistică a blindatelor. O soluție este un motor hibrid-electric – același concept precum cel găsit pe vehiculele de consum cum ar fi Toyota Prius – care combină un motor diesel cu un motor electric și baterii.

Recomandări

Ce știm despre posibila tentativă de asasinare a lui Trump: „Un al doilea incident grav care implică o armă. Este alarmant și îngrozitor”

Pe lângă consumul de combustibil îmbunătățit față de motoarele care funcționează exclusiv cu benzină sau diesel, un motor hibrid ar însemna o fiabilitate mecanică mai bună, un motor mai silențios, mai puțin probabil să alerteze inamicul, și un vehicul mai ușor.

Următoare generație de tancuri, cu motor hibrid

Următoarea generație Abrams va fi probabil echipată cu un motor hibrid. Producătorul General Dynamics a prezentat deja vehiculul său demonstrativ AbramX, care este alimentat de o centrală diesel-electrică ce utilizează cu 50% mai puțin combustibil decât actualul M1 alimentat cu gaz. Iar rezervoarele viitorului vor avea nevoie de toată electricitatea pe care o pot obține.

„Cerințele de putere pentru tancurile de luptă principale de nouă generație vor fi mult mai mari și, prin urmare, avem nevoie de sisteme mai bune de gestionare a puterii vehiculelor. Pe lângă nevoia de a alimenta toate funcțiile tradiționale, cum ar fi sistemele de turelă, tunner și senzori, vehiculele vor avea nevoie de putere pentru sistemele defensive, precum și capacitatea de a fi o stație de reîncărcare pentru vehiculele terestre fără echipaj”, a afirmat Mick Ryan.

În ceea ce privește rezervoarele pur electrice, acest lucru nu este încă fezabil. A rămâne fără energie în mijlocul unei bătălii este o problemă, la fel și găsirea unei stații de încărcare pe câmpul de luptă.

Recomandări

Cutremur azi, 16 septembrie, în zona Vrancea – 5,2 pe Richter, resimțit și la București

Tunuri de calibre mai mari

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, tancurile aveau în mod obișnuit tunuri de 75 mm, urmate de 90 mm și 105 mm. Până în anii 80, tancurile occidentale și sovietice erau în mare parte înarmate cu tunuri de aproximativ 120 mm, care rămâne standardul de astăzi.

Dar următoarea generație de tancuri poate fi echipată cu arme mai mari.

„Sistemul principal de luptă la sol”, o inițiativă comună franco-germană de a dezvolta un tanc de luptă principal până în 2040, poate fi înarmat cu un tun de 140 mm. În anii 80, armata americană a experimentat și cu un tun Abrams de 140 mm.

Noile tancuri ar putea fi echipate cu încărcătoare automate, care înlocuiesc încărcarea manuală cu un sistem mecanic pentru alimentarea tunului. Acest lucru permite tancurilor, cum ar fi T-72 din Rusia, să reducă dimensiunea echipajului de la patru la trei, permițând astfel reducerea dimensiunii și greutății vehiculului.

Criticii spun că încărcătoarele automate nu sunt la fel de fiabile precum cele manuale, motiv pentru care unele tancuri, cum ar fi Abrams, Challenger și Merkava, au un al patrulea membru al echipajului pentru a încărca armamentul.

Dar insistența pe tancuri mai fiabile înseamnă că autoîncărcătoarele vor deveni probabil standard.

Tancurile au de obicei o turelă rotativă montată pe un șasiu pe șenile, cu patru până la cinci membri ai echipajului, încă din anii 20. În funcție de design, majoritatea echipajului – comandant, trăgător și încărcător (dacă nu este montat un autoîncărcător) – ar fi în turelă, iar șoferul ar fi în carena mai puternic blindată.

Turela reprezintă o țintă mai mică decât carena, dar dacă este lovită și penetrată de un obuz sau de o rachetă, rezultatele ar putea fi catastrofale.

Următoarea generație de tancuri va avea un aspect foarte diferit: turela va fi automatizată, în timp ce echipajul va sta în siguranță în carenă. Aceasta este strategia Rusiei cu T-14 Armata, a cărui apariție la o paradă militară din 2015 la Moscova i-a uimit pe analiștii occidentali.

Echipajul format din trei militari operează tancul dintr-o capsulă blindată din interiorul carenei și operează turela de la distanță.

Această abordare amintește oarecum de „tunurile de asalt” din cel de-Al Doilea Război Mondial. Acestea erau în esență tancuri fără turelă, cu tunul montat în față și echipajul în interiorul carenei. Deși erau mai ieftine decât tancurile, lipsa unei turele rotative și a unui tun fix a însemnat că întregul vehicul trebuia să pivoteze pentru a lovi țintele.

Dar tehnologii precum afișajele digitale și AI vor permite tancurilor de generație următoare să aibă tot ce este mai bun din ambele lumi: o turelă rotativă și un echipaj protejat.

„Supraviețuirea tancurilor de luptă principale cu echipaj și a altor vehicule blindate va fi importantă. Acest lucru poate conduce la mai multe turele fără echipaj pe vehiculele cu echipaj”, explică Mike Ryan.

Contramăsuri defensive

Tancurile nu au fost niciodată invulnerabile. Au căzut victime rachetelor antitanc, lansatoarelor de rachete portabile, minelor, obuzelor de artilerie și bombelor. Acest lucru a dus la concluzia că „tancul este mort” – cel mai recent în Ucraina, unde dronele ieftine au distrus vehicule blindate.

Această catalogare este prematură. O varietate de contramăsuri defensive vor proteja tancurile din generația următoare. Sistemele de protecție activă, cum ar fi sistemul israelian Trophy, folosesc radarul pentru a detecta rachetele antitanc și apoi apelează la bruiaje și grenade fumigene pentru a le devia sau chiar trag asupra lor cu proiectile mici pentru a le doborî.

Problema montării sistemelor de protecție activă pe vehiculele existente este că acestea adaugă greutate suplimentară. Dar noile tancuri vor fi proiectate pentru a încorpora contramăsuri defensive împotriva rachetelor.

În ceea ce privește apărarea împotriva dronelor, care s-au dovedit letale pentru vehiculele blindate din Ucraina, viitoarele tancuri vor fi echipate cu bruiaj pentru a perturba sistemele de ghidare ale vehiculelor aeriene fără pilot. Tancurile din generația următoare vor deveni, de asemenea, mai greu de detectat.

„Semnăturile-cheie care trebuie reduse includ zgomotul, evacuarea, emisiile electromagnetice, căldura și câmpul vizual. Acest lucru va necesita noi sisteme de camuflaj care fac parte din vehicul, precum și sisteme suplimentare, cum ar fi plasele termice”, a afirmat Mark Ryan.

Tancurile, susținute de roboți

Tancurile de nouă generație vor fi proiectate pentru a funcționa cu drone – sau chiar pentru a lansa propriile astfel de dispozitive. Tancurile cu echipaj vor fi susținute de o varietate de roboți de recunoaștere și atac, atât în ​​aer, cât și la sol.

„Principalele tancuri de luptă cu echipaj vor acționa ca noduri de comandă și de rețea pentru un număr tot mai mare de vehicule de luptă la sol și de sprijin fără echipaj”, explică Mike Ryan.

Forțele aeriene americane intenționează să construiască o flotă de drone de luptă – care seamănă cu avioanele de vânătoare mici – pentru a sprijini avioanele de luptă F-35.

Australia conectează avioane cu reacție și drone în proiectul său Loyal Wingman, în timp ce armata americană a testat cuplarea elicopterelor de atac AH-64 Apache cu UAV-uri tactice.

Aproape 200.000 de tancuri au fost construite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv 61.000 de vehicule americane. Modelele de astăzi sunt pur și simplu prea complicate și scumpe pentru a fi fabricate la o astfel de scară.

Dar pierderile grele de tancuri din războiul ruso-ucrainean, inclusiv 8.000 de tancuri rusești distruse în doar doi ani, ne amintesc clar că țările nu își pot permite luxul de a cumpăra doar câteva tancuri, indiferent cât de sofisticate sunt acestea.

„Războiul din Ucraina a arătat că războaiele împotriva unui adversar de același calibru pot fi atât sângeroase, cât și prelungite, punând accentul pe reconstruirea capacității industriale de apărare de a produce, întreține și înlocui tancuri la scară”, a precizat James Black, director adjunct pentru apărare la think tank-ul RAND Europe.

FOTO: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News