La Chişinău, poliţiştii trăiesc pe spatele negustorilor.
Să vinzi o bucată de brânză, o sticlă cu lapte sau câteva roşii amărâte pe străzile din Chişinău, Republica Moldova, e o adevărată aventură. E un pariu cu poliţia, pierdut din start. Ca să nu rămână fără produsele aduse din ograda lor, bieţii ţărani, veniţi chiar şi de la zeci de kilometri de oraş, plătesc bani grei. Beneficiari sunt poliţiştii şpăgari, care au instituit “taxa de protecţie”, de care, spun precupeţii jecmăniţi, nu scapă absolut nimeni.
Viaţa e dură la Chişinău, o capitală în care se calcă pe bătături aproape un milion de oameni, mulţi dintre ei aciuaţi aici de prin toate colţurile unei ţări în care sărăcia e la mare preţ şi se distribuie cu generozitate în mod egal, indiferent de vârstă sau de pregătire.
Poate şi de aceea, poliţiştii cu metehne de miliţieni, dar cu spirit de întreprinzători, au înţeles că nimic nu are voie să mişte fără ştirea lor şi au găsit soluţia care să alunge, cât de cât, criza financiară care li s-a cuibărit la uşă. Îi jecmănesc pe ţăranii care au tupeul să-şi etaleze marfa pe trotuare. De cum observă vreun moşneag sau vreo băbuţă gârbovită, care, încetişor, îşi aranjează cu grijă marfa pe asfalt, omul legii, răsărit parcă de nicăieri, se arată ameninţător şi îşi cere “dreptul”.
«Îi dăm banii, altfel ne azvârle marfa la gunoi»
O treime din ce are omul pe taraba improvizată la nivelul solului, chiar la picioarele organului de control. Într-o primă rată, pentru că, avari, poliţiştii nu iartă nimic şi patrulează din trei în trei ore printre cârpele acoperite de zarzavaturi, seminţe sau prăjituri de casă, vândute direct de pe asfalt.
“Îi dăm banii deodată, altfel ne fugăreşte şi ne azvârle marfa la gunoi. Dacă vrea, ne ştrăfuieşte (n.r. – ne amendează, din limba rusă) şi pe urmă e vai de chielea noastră. Eu plătesc 15 lei ca să-mi deie voie să vând trei ceasuri, ceva sticle cu lapte. Dacă nu mă duc de aici în trei ceasuri, vine şi iar cere bani”, îmi spune Olga, o femeie care, de ani buni, plăteşte bir poliţiştilor pentru a-şi putea vinde laptele în cartierul Botanica.