ComenteazăO nouă analiză arată că 12 țări europene au doborât recorduri lunare de temperatură în 2022, în timp ce continentul a înregistrat cea mai fierbinte vară din istorie.
Concret, din cele 27 de țări europene analizate, 12 au bifat cea mai mare valoare termică medie lunară înregistrată vreodată pentru cel puțin o lună, în 2022, scrie The Guardian.
În fiecare caz, anomaliile au fost cu mai bine de 1,9 grade Celsius peste temperatura medie înregistrată între 1991 și 2020.
Analiza se bazează pe datele Serviciului Copernicus privind schimbările climatice (C3S), care a publicat marți noi cifre, ce arată că Europa a înregistrat al doilea cel mai cald an din istorie și cea mai fierbinte vară.
Octombrie și decembrie, luni cu temperaturi record
Cele mai mari diferențe de temperatură față de valorile din trecut au fost înregistrate spre sfârșitul anului, în octombrie și în decembrie.
În Austria, spre exemplu, media pe tot parcursul lunii octombrie 2022 a fost cu 3,3 grade Celsius mai mare decât temperatura medie a lunii octombrie înregistrată între 1991 și 2020.
Franța și Slovenia au înregistrat de asemenea, în octombrie, valori de temperatură cu 3 grade Celsius mai mari decât media din perioada 1991 și 2020.
Croația și Grecia au înregistrat ambele valori cu 3 grade Celsius mai mari decât media din trecut, dar în decembrie.
Italia a înregistrat cele mai mari anomalii de temperatură – față de media din trecut – în trei luni diferite, mai, octombrie și decembrie.
Spania și Portugalia au doborât și ele recorduri de anomalii ale temperaturii lunare în trei luni diferite.
Belgia, Estonia, Lituania și Letonia au înregistrat și ele diferențe istorice de temperatură față de media din trecut – toate în luna august a anului trecut.
În Europa, temperaturile cresc de două ori mai repede decât media globală
Valuri de căldură prelungite și intense au avut loc în Europa de Nord și de Vest pe parcursul anului.
Datele Copernicus au mai arătat că, la nivel global, 2022 a fost al cincilea cel mai cald an înregistrat vreodată, ultimii opt ani fiind, în mod colectiv, cei mai fierbinți ani înregistrați de oamenii de știință.
Concret, temperatura medie globală în 2022 a fost cu 1,2 grade Celsius mai mare decât media înregistrată în perioada de referință 1850-1900.
Această creștere a temperaturii nu a fost uniformă în întreaga lume.
Condițiile produse de fenomenul La Niña (caracterizat prin temperaturi scăzute ale apei de la suprafața Oceanului Pacific în zona ecuatorială) au cauzat temperaturi mai scăzute în întreaga regiune a Pacificului, ceea ce înseamnă că Australia și America de Sud au fost mai reci decât media, în 2022.
Cu toate acestea, temperaturile au fost mult mai ridicate în emisfera nordică, în special în Arctica și în Europa. Mai exact, oamenii de ștință au observat că în Europa, temperaturile cresc de două ori mai repede decât media globală.
În Arctica, temperaturile cresc de patru ori mai repede decât media globală.
Predicție: urmează episoade mai frecvente de secetă, valuri de căldură și inundații
Samantha Burgess, directoare adjunctă a C3S, a declarat că, în timp ce tiparele meteorologice și efectul La Niña explică temperaturile mai scăzute, oamenii de știință trebuie să analizeze tendința mai amplă de încălzire pe care o arată datele, scrie The Guardian.
C3S a precizat că unele părți din Europa de Vest, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și China, Noua Zeelandă, nord-vestul Africii și Cornul Africii au avut cel mai cald an înregistrat vreodată.
De asemenea, temperaturile au fost cu mai bine de 2 grade Celsius peste media din 1991-2020 în unele părți din nordul Siberiei centrale și de-a lungul peninsulei Antarctice.
Burgess a mai observat că, în momentul de față, la nivel global, avem o încălzire de 1,2 grade Celsius peste media din perioada preindustrială. Acest lucru înseamnă că suntem foarte aproape de limita de 1,5 grade Celsius de încălzire prevăzută în Acordul de la Paris.
„Fiecare fracțiune de grad contează. Cu cât se încălzește clima globală, cu atât vom avea mai multe fenomene meteorologice extreme. Acestea sunt mai intense, mai frecvente, iar acest lucru are implicații nu numai pentru oameni, ci și pentru ecosisteme, biodiversitate și habitate”, a spus ea.
„Începem să vedem secetă, valuri de căldură și inundații din ce în ce mai frecvente ce afectează regiuni mari ale lumii, care nu sunt obișnuite cu ele. Ritmul schimbărilor înseamnă că trebuie să ne adaptăm modul de viață mai repede decât am făcut-o vreodată”, a explicat și Hannah Cloke, profesor de hidrologie la Universitatea din Reading.