- „Libertatea” v-a prezentat, în primul episod, cum o fetiță, mama româncă și tatăl sirian decedat, a devenit monedă de schimb între o grupare militară kurdă din nordul Siriei și statul român.
- Calvarul lui Tasneem a început odată cu războiul din Siria și plecarea mamei, mamă căreia practic fata îi fusese luată, după moartea soțului, de către familia extinsă a bărbatului.
- Locuind în nordul țării, fetița a fost crescută de un unchi lider al ISIS din regiune, care a îndoctrinat-o cu propagandă islamică radicală și care ar fi vrut s-o mărite cu un jihadist, potrivit relatărilor mamei Natalia Chiorean.
- După ce orașul Baghouz, unul dintre bastioanele ISIS, a căzut, Tasneem a ajuns într-o tabără de refugiați afiliați ISIS și a reușit să-și contacteze mama în România, care a cerut ajutorul statului român. Însă acest ajutor n-a venit până în ziua de azi.
au trecut de când autoritățile române știu de cazul Tasneem al Moustafa, fetița cetățean român captivă în Siria
- În tot acest timp, oficialii din MAE, SRI și SIE au refuzat dialogul cu kurzii sirieni, cei care o țin pe fetiță captivă.
- Ultimele informații arată că, după publicarea articolului din Libertatea, autoritățile de la București s-au arătat deranjate de expunerea publică a cazului, sugerând că, de fapt, există discuții și că fac tot ce pot pentru eliberarea fetei.
Tabăra de refugiați Al-Hol este locul în care sunt ținuți aproape 70.000 de oameni, majoritatea membri de familie ai luptătorilor Statului Islamic. În februarie, când Statul Islamic a fost înfrânt de kurzii ajutați de americani, Tasneem al Moustafa, fetița cu origini și cetățenie românească, a ajuns și ea aici.
În timp ce alte state din UE merg în aceste tabere ca să-și salveze cetățenii, autoritățile române trag de timp în speranța unui miracol, acuză mama fetiței. Doar la insistențele femeii, povestește aceasta, Crucea Roșie a scos fetița din tabără, pe 18 iulie. Însă kurzii tot nu-i dau voie să plece.
Abdulkarim Omer: „Fetița e un copil”
Într-un răspuns pentru Libertatea, Abdulkarim Omer, așa-zisul reprezentant al autorităților kurde siriene însărcinat cu afacerile externe, admite că fata cetățean român e în custodia lor, dar spun că ”fetița e un copil” și că nu vor să-și îndeplinească obiective politice pe seama ei.
În același răspuns, ei susțin însă că așteaptă o delegație a statului român, ceea ce ar fi încă un pas spre ceea ce-și doresc cel mai mult de la comunitatea internațională: recunoaștere politică.
Oficial, MAE neagă că ar mai fi și alți români în această situație. Surse susțin că mai e cel puțin încă o femeie, care nu a cerut însă asistență consulară.
Cum s-a ajuns în această situație?
Liderul ISIS a vrut să o ia de soție pe Natalia
Suntem în anul 2015 și militanții Califatului au pus mâna, la granița siriano-irakiană, pe un teritoriu cât România de mare. Și-au stabilit așa-zisa “capitală” în Raqqa și fac ce vor. Mărită fetele la vârste fragede, violează femeile minorităților din zonă sau le iau sclave și decapitează pe oricine consideră ei că nu aderă la „codul strict islamic”, o interpretare trunchiată a Coranului sub care își justifică setea de sânge.
“Este perfect legitim ca o fată să se căsătorească la nouă ani” stă scris pe toate zidurile clădirilor publice și moscheilor din orașele și satele siriene controlate de ISIS.
Tasneem locuiește cu unchiul ei, Fouzi al Moustafa, și familia acestuia. Bărbatul, conform oficialilor kurzi, este unul dintre figurile proeminente ale mișcării teroriste și îi propune Nataliei Chiorean, mama fetiței, aflată în România, să vină în Siria dacă vrea s-o vadă. Cu o condiție.
”Da, sigur că poți să-ți vezi fata. Vii aici, te iau de nevastă și poți să ți-o crești. Dar fata nu va veni niciodată în România. Asta ți-o jur eu!”, i-ar fi spus acesta Nataliei, conform mărturiei femeii.
Natalia Chiorean povestește toate acestea la o cafenea din centrul Clujului. În telefon are zeci de mesaje și fotografii, mărturie a calvarului prin care trece de atâția ani. “De câte ori vorbeam cu fata mea, ei (n.r. – familia) erau toți acolo. Nu puteam să-i spun nimic în vorbe. Doar din priviri. O singură dată am putut să-i șoptesc că fac tot ce pot ca s-o scot de acolo.
Răspunsul fetiței a venit ca un pumnal ascuțit de o promisiune mereu amânată: Tasneem i-a răspuns sec: “Bine, mama!”
Căderea Califatului și începutul unui nou coșmar
Au trecut de atunci trei ani, timp în care Natalia Chiorean a sperat în fiecare zi că nebunia din Siria se va opri. Doar că războiul s-a întețit de la un an la altul și a devenit tot mai complicat. Speranța a venit în luna februarie, când militanții ISIS au pierdut oraș după oraș în fața avansului kurzilor sirieni. Sprijiniți de Statele Unite, forțele kurde au dus bătălii grele pentru recucerirea teritoriilor din ghearele Statului Islamic.
Bătălia finală s-a dat într-un orășel devenit de atunci celebru – Baghouz. Aici s-a refugiat și unchiul fetiței, Fouzi Moustafa, împreună cu toată familia. Tasneem a trecut prin clipe de groază în cele câteva săptămâni cât a durat asediul. Doar printr-o minune a supraviețuit și a reușit să iasă în ultimul val de refugiați, alături de o femeie pe care nu o cunoștea. Unchiul, alături de unul din fiii săi, a rămas să lupte pentru Statul Islamic până la ultima suflare.
Doar că, odată cu căderea acestui orășel din estul Siriei, Statul Islamic așa cum a fost în toți acești ani – un teritoriu vast, condus după reguli despotice și cu o imagine de temut în ochii comunității internaționale – s-a destrămat și odată cu el și mitul Califatului islamic.
Deși oficial autoritățile kurde nu oferă informații cu privire la soarta luptătorilor ISIS capturați, surse din rândul armatei kurde au confirmat pentru “Libertatea” că unchiul fetiței a fost capturat în ultima săptămână a luptelor din Baghouz.
Când totul s-a năruit în jurul ei, rămasă pentru a doua oară fără familie în mai puțin de 5 ani, micuța Tasneem a fugit din Baghouz cât a văzut cu ochii. Era vineri, 22 februarie 2019, când copilul a ajuns în tabăra de refugiați Al-Hol din nord-estul Siriei, controlată de kurzi.
A doua zi, pe 23 februarie, conform listei de refugiați a taberei, Tasneem al Moustafa a fost înregistrată sub o identitate falsă și pusă în cort alături de femeia cu care călătorise din ultima redută a Califatului spre teritoriile kurde.
Oficialii kurzi susțin, în răspunsul pentru Libertatea, că femeia cu care a apărut în tabără a răpit-o pe fetiță, iar Natalia Chiorean explică faptul că femeia nu e nimeni alta decât una dintre nevestele unchiului jihadist.
Cu teamă să nu fie descoperită, Tasneem a luat legătura cu mama sa din România și i-a trimis câteva poze. Într-una din ele, zâmbitoare și cu părul desfăcut, Tasneem scrie: “Sunt bine, mama! Tu ce faci?” Dar nu era deloc bine.
Al-Hol, iadul pe pământ
De la începutul anului, tabăra de refugiați Al-Hol a devenit punctul zero al radicalizării islamice din Siria. Aici sunt găzduite peste 70.000 de persoane, majoritatea membrii de familie ai luptătorilor străini. Printre ei, un număr semnificativ de cetățeni europeni.
Condițiile sunt îngrozitoare. Un raport Human Rights Watch publicat luna trecută constată că tabăra este “un dezastru umanitar.”
Oficialii HRW susțin că „latrinele taberei dau pe dinafară, iar oamenii beau apă cu viermi din același loc în care se spală”. Însă în afară de condițiile deplorabile, tabăra a devenit și un focar de radicalizare.
Mai multe mărturii din interiorul taberei confirmă cele mai sumbre supoziții: Statul Islamic este aproape imposibil de stârpit din mințile și sufletele adulților care au trăit ani de zile îndoctrinați de extremiști.
Acesta este iadul în care a nimerit Tasneem. Un loc în care extremismul și distrugerile fizice și sufletești și-au dat mâna ca să aștearnă în fața lumii o dilemă cu răspuns dificil: ce facem cu toți acești oameni radicalizați și aflați pe marginea prăpastiei?
Oficial, Ministerul Afacerilor Externe, printr-un răspuns adresat ziarului „Libertatea”, neagă că în binecunoscuta tabăra de refugiați din nordul Siriei ar mai fi și alți cetățeni români în afară de Tasneem al Moustafa. La fel și oficialii kurzi, care spun că această informație nu poate fi făcută publică „din motive de securitate”.
Însă surse din cadrul MAE au confirmat existența a cel puțin încă o persoană cu cetățenie română în Al-Hol. Ar fi vorba de o femeie care în acest moment nu dorește asistență consulară sau orice legătură cu statul român.
În tabără, nu e exclus să mai fie și alți cetățeni români, inclusiv luptători ISIS. La fel cum fetița a fost înregistrată sub o identitate falsă, mulți combatanți ISIS arestați în nordul Siriei fie au dublă cetățenie și nu declară că sunt și cetățeni ai altor state, fie pur și simplu nu pot fi identificați de autoritățile kurde din ce în ce mai presate de influxul de refugiați și luptători ISIS pe care se văd nevoiți să-i gestioneze singuri.
89 de zile de neputință, politică și dispreț
“Mă numesc Chiorean Natalia Stela, (…) Vă scriu aceste rânduri în speranța de a soluționa problema fiicei mele minore, care în acest moment se află în Siria, lângă Hasaka, în campusul din Hol. De ani de zile mă lupt cu familia soțului să aduc copilul. Astăzi este abandonată în campusul din Hol. Am înțeles că cu ajutorul dvs. putem să ducem copilul acasă, tatăl fiind decedat.”
Așa își începea mama fetiței mesajul de ajutor către autoritățile române. Era o zi de marți, 4 iunie 2019, când oficialii MAE au primit e-mailul femeii.
Două săptămâni și jumătate mai târziu, Natalia Chiorean primește un răspuns sec din partea lui Eduard Preda, ambasadorul României la Damasc. “(…) vă comunicăm faptul că oficialii Crucii Roșii din Siria vă solicită să luați legătura cu organizația din România a Crucii Roșii și să deschideți o solicitare oficială de identificare a persoanei (…)”
Atât a durat până când oficialii români au dat un răspuns concret la un mesaj de ajutor disperat din partea mamei unui cetățean român, un copil de numai 11 ani, aflat într-o zonă de război.
Prin comparație, deunăzi, Germania a repatriat din aceeași tabără de refugiați patru minori în decurs de numai 9 zile de la momentul înștiințării până ce copiii au ajuns pe teritoriul german.
Angajații consulatului german de la Erbil s-au deplasat personal și de urgență în tabără ca să preia minorii. “Ne vom implica pentru a face astfel încât mai mulţi copii să poată părăsi Siria”, a afirmat Heiko Maas, şeful diplomaţiei germane la Berlin.
“Aceştia sunt mai ales copii mici, iar condiţiile lor de trai de acolo sunt departe de a fi cele mai bune. Ei nu pot fi consideraţi responsabili pentru faptele părinţilor lor, iar de aceea vrem să-i ajutăm”, a adăugat oficialul german.
Pe 18 iulie, cu ajutorul Crucii Roșii din România și Siria, Tasneem a fost identificată și scoasă din tabăra Al-Hol.
„Fetița era într-o condiție foarte rea”, constată autoritățile kurde, într-un răspuns trimis către Libertatea. “Acum e bine și în siguranță. Am mutat-o într-o altă tabără de refugiați – Al-Roj – unde e mult mai bine”, susțin kurzii.
Cu mâinile-n sân
Kurzii au încercat să profite de situație pentru a-i “invita” pe oficialii români în Siria ca să recupereze fetița, un bun prilej, așa cum susține Abdulkarim Omer, așa-zisul reprezentant al autorităților kurde siriene însărcinat cu afacerile externe, ca să semneze un “acord”.
“Consulatul României de la Erbil (n.r.- Irak) ne-a contactat în legătură cu această fată. Noi am găsit-o și le-am spus să vină să o ia. De atunci nu ne-au mai răspuns”.
Acesta nu a oferit detalii cu privire la termenii acordului și susține că fetița nu poate fi predată organizațiilor umanitare pentru că nu așa procedează ei.
“Le-am spus oficialilor români: «Sunteți ca orice alt stat în ochii noștri. Așa cum am returnat copii americani Statelor Unite, pe cei ruși Rusiei, nemți statului german șamd., așa vom proceda și cu România». Tot ce vrem e ca o delegație MAE să vină în Siria – eu personal le garantez siguranța și vă asigur că îi vom trata ca pe oaspeții noștri – , unde vom semna un acord oficial și le vom înmâna fetița. Așa am procedat în toate situațiile până acum”, a concluzionat, în răspunsul oficial, reprezentantul regiunii autonome Rojava.
În timp ce kurzii au recunoscut din primul moment că doresc să dialogheze cu statul român cu condiția ca aceștia să se deplaseze personal, așa cum au făcut și alte state europene, în Siria ca să preia copilul, Ministerul Afacerilor Externe de la București nu a recunoscut oficial că o astfel de negociere ar exista.
Atât în răspunsul oficial adresat ziarului, cât și pe canale neoficiale, reprezentanții MAE au negat până în ultima clipă că motivul pentru care procesul de repatriere al minorei este întârziat ar avea legătură cu cerințele kurzilor.
Doar confruntați cu răspunsul oficial din partea autorităților din Rojava, oficiali din MAE, care au dorit să-și păstreze anonimatul, au recunoscut că există o astfel de cerință ca o delegație din partea statului român să se deplaseze în teritoriile kurde pentru a recupera fetița.
Nu ne putem deplasa la Rojava. Noi avem o ambasadă la Damasc și toate relațiile noastre diplomatice în Siria sunt coordonate pe cale oficială. Le-am atras atenția reprezentanților kurzi și i-am rugat să înțeleagă că acesta este un caz umanitar și nu are nicio legătură cu politica
Surse din MAE
”Noi nu putem să mergem în nordul Siriei. Ei trebuie să trimită copilul, prin Crucea Roșie, la Damasc sau la granița irakiană, de unde o putem prelua”, a declarat oficialul român, sub protecția anonimatului.
Doar că “totul e politic în Siria”. Cel puțin așa susține Lazkin Fate, reprezentantul kurzilor din România.
“Statul român vrea să negocieze cu kurzii prin regimul de la Damasc, dar Assad nu mai controlează de mult nordul Siriei. Nu uitați că noi, kurzii, am luptat împotriva ISIS și am apărat Europa, inclusiv România, de tăvălugul islamic. E normal ca și nouă să ni se recunoască drepturile. Germania, Franța și Statele Unite ne recunosc și sprijină. România de ce nu o face? Pentru că are alte interese în Siria, nu?”, se întreabă retoric, într-o română perfectă, reprezentantul kurzilor, într-o conversație telefonică.
Da, e un caz umanitar, dar în Siria acum totul e politic, inclusiv cazurile umanitare
Lazkin Fate, liderul kurzilor din România
De câteva zile, Natalia Chiorean a intrat în starea aceea acută când resemnarea se transformă în speranță. Gândul mamei ei e la micuța Tasneem.
“Tot ce mă interesează e să-mi văd fetița acasă. Nu vreau să știu de politică, de kurzi, MAE și alte prostii. Eu tot ce vreau e să-mi strâng fetița în brațe”, mărturisește femeia în timp ce telefonul îi sună cu mesaje de încurajare și susținere din partea familiei și prietenilor.
Da, în Siria totul e politic. Și relația României în acel nod de interese și de durere e tot politic.
Sigur că politica e cea care o poate salva de fetița de 11 ani. Numai că politica se face cu oameni și, așa cum spune, mama lui Tasneem, stupoarea și neîncrederea ei vin din faptul că, vreme de aproape 100 de zile, nimeni din statul român nu i-a dat o explicație și o speranță argumentată.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro