«Tata mă bate cu sălbăticie» | Astfel de mărturii cutremurătoare aud zilnic asistenţii sociali care răspund la «Telefonul Copilului»

Sunetul strident al telefonului sparge din nou liniştea ce abia se cuibărise în încăperea mică, dar primitoare precum un cămin. Cu mişcări exacte, instinctive, Alexandra, unul dintre cei opt specialişti ai organizaţiei, ridică receptorul.
Alături de ea, asistenţii sociali Ana Maria şi Ioana sunt deja în discuţii cu micii pacienţi. “Telefonul Copilului”, se identifică, blând, tânărul psiholog. Pixul prins între degetele celeilalte mâini îşi sprijină vârful în mijlocul foii albe ce aşteaptă să-şi primească povestea. De regulă, una tristă, a unor speranţe otrăvite, la fel precum cea a puştoaicei chinuite de tată ce acum plânge în hohote la capătul celălalt al firului:
“Tata mă bate cu sălbăticie, mă loveşte în fiecare zi fără motiv. Nu i-am făcut nimic! Mi-e frică să dau ochii cu el. Trăiesc un coşmar din care vreau să ies chiar şi cu riscul vieţii… Am fugit de-acasă, am să mă sinucid”, îşi lansează copila apelul disperat la o viaţă normală, un vis care, pentru ea, nu şi-a atins orizontul.
Specialiştii îi consiliază psihologic
Confidenta ei de moment, un specialist cu multă experienţă, îşi lasă micul interlocutor să-i facă şi ei loc în coşmarul care o strânge, parcă fără ieşire, cu tentaculele lui de gheaţă. O lasă să-şi facă drama cunoscută.
Apoi, la braţul fetiţei abuzate, unite întru aceeaşi tragedie sufletească la care tocmai a făcut-o părtaşă, păşesc împreună pe drumul întunecat, presărat cu ororile care i-au distrus copilăria şi, cu siguranţă, o vor marca pentru tot restul vieţii. Acesta este doar unul dintre cele câteva sute de apeluri disperate la care răspund doctorii sufletelor de la “Telefonul Copilului”.
“Absolut toate apelurile sunt tratate cu maximă seriozitate şi implicare emoţională. De multe ori, suntem surprinşi de gravitatea celor întâmplate, pentru că, în viaţa de zi cu zi, noi nu trăim aşa ceva… Copii bătuţi, abuzaţi sexual chiar de părinţi, abandonaţi uitării, înfometaţi, exploataţi prin muncă sau supuşi traficului de persoane… Tragedii… Specialiştii noştri le oferă consiliere psihologică. Le ascultăm poveştile şi le oferim informaţiile de care au nevoie. Nu le dăm sfaturi, nu avem reţete. Ne pliem, în funcţie de subiect. La cazurile grave, când viaţa le e pusă în pericol, când e vorba de abuzuri fizice, colaborăm cu IGP, cu Protecţia Copilului, cu Ministerul Învăţământului. Se fac anchete pe teren. Cei vinovaţi sunt traşi la răspundere şi chiar arestaţi”, ne spune Cătălina Florea, director în cadrul Asociaţiei “Telefonul Copilului”.
56.000 de apeluri în jumătate de an
Cei câţiva specialişti ai asociaţiei nu şi-au propus să şteargă amintirile copiilor chinuţi de propriii părinţi. Nici nu ar avea cum, pentru că un asemenea trecut crunt îi va urmări toată viaţa. Îi învaţă doar ce să facă pentru a nu mai suferi.
Şi, ceea ce e foarte important, îi dau pe mâna autorităţilor pe acei călăi care s-au jucat periculos cu sufletele propriilor copilaşi, care ajung să creadă că, atunci când strigătul lor mut de durere nu e auzit de nimeni, e mai uşor să mori decât să trăieşti un coşmar fără de sfârşit…
În primele şase luni ale anului, la “Telefonul Copilului” au fost semnalate 56.315 cazuri, dintre care aproape 3.000 au fost considerate grave şi au necesitat intervenţia autorităţilor. Au fost înregistrate atât abuzuri psihice, cât şi fizice.

Recomandări

Muncitori români întorși în țară după 15 ani, ca să construiască autostrăzi: „Ne plătește mai bine ca-n Italia”

La call-center poate suna oricine

Oricine deţine informaţii că un copil este abuzat sau i se încalcă drepturile poate suna zilnic la 116111, între orele 8.00 şi 0.00. O echipă de la Drepturile Copilului va face deplasarea în teren, iar dacă situaţia este gravă va fi implicată şi Poliţia.
Sursa apelului va rămâne anonimă. La acelaşi număr de telefon sunt oferite şi consilieri juridice, dar numai dacă există interese ale unor copii (divorţuri, custodii, încredinţări de minori). Organizaţia “Telefonul Copilului” deţine vicepreşedinţia europeană în cadrul Child Help International.
Fotografii: Vlad Chirea

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro