ComenteazăCuprins:
Întâlnirea cu seniorul a fost mediată de Pedro, jurnalist sportiv freelancer, pe care gazda noastră din Punta l-a trimis să ne primească.
De la Darwin și Domingos Rebelo la „La Chinezul”
Am stat într-o casă istorică, gard în gard cu grădina botanică, unde a petrecut câteva zile Charles Darwin, la întoarcerea din expediția din Galapagos, și a fost atelierul pictorului Domingos Rebelo.
În afară de Santa Clara, echipa-fanion a insulei rătăcite în mijlocul Atlanticului, avem puține cunoștințe despre sportul azorian. Însă clar ceva referințe despre „Vulturul din Azore”. Pedro Pauleta, 51 de ani azi, atacantul cu 47 de goluri în 88 de meciuri la națională, campion cu SuperDepor și cel mai bun marcator pentru PSG până la Ibrahimovici și al naționalei Portugaliei până la Cristiano Ronaldo.
„În fiecare zi, la oră fixă, seniorul vine să ia prânzul la o cozinha tradicional, A Chinesa, în Faja de Baixo. Nu e departe, pot aranja o întâlnire”. Pedro e omul nostru.
„La Chinezul” o știe toată lumea. Su Cervejaria Cidade de Berlin, cum e înregistrată oficial.
Verdele îți îneacă ochii, banane în curs, ananas, ceai și vacile ferite
Pe insula São Miguel complet verde de ți se îneacă ochii, unde cresc banane în fiecare curte, se cultivă ananas „mai bun ca acela din Brazilia” și sunt singurele plantații de ceai din Europa, unde se circulă lejer și lumea e relaxată, la surf sau la plajă, și unde temperatura nu depășește niciodată 28 de grade Celsius, un intermezzo e binevenit.
În Azore, oamenii sunt fericiți, la fel și văcuțele lor. O statistică spunea că sunt câte 2,5 la fiecare locuitor.
Omul care a depășit un atac cerebral a fost „mai bun ca Pauleta”
Discuția cu Manuel António Resendes – un bărbat care a depășit un accident vascular cerebral în 2006, fără sechele – a fost relaxată. „Am fost câteva zile în comă, conectat la aparate. De aceea, prețuiesc viața atât de mult. Tot ce am primit de atunci este un dar de la Dumnezeu”, afirmă el.
Seniorul se pregătea de o nuntă. De fapt, discuția a mers pe o direcție atât de relaxată, că am fost invitați la petrecere. Am refuzat politicos.
Despre Manuel António Resendes, prietenii spun că a fost un atacant mai talentat decât fiul său. „N-a avut șansa lui Pauleta”, spune cineva.
Insula în care se trăiește și se iubește
„Am iubit atât de mult insula asta, încât n-am putut să plec niciodată de aici”, pune lucrurile la punct boemul interlocutor.
Pe mâna stângă are un tatuaj cu inițialele numelui fiului său, PMCR, Pedro Miguel Carreiro Resendes.
Chiar așa, de unde și până unde Pauleta?
Golul care nu se uită!
Libertatea: Senhor, înțeleg că și dumneavoastră ați jucat fotbal?
Manuel António Resendes: Am fost și eu atacant. Cea mai puternică amintire? Am marcat un gol împotriva celor de la Benfica, echipa pe care o susțin mulți azorieni. După Santa Clara, firește. Văd că ai venit pregătit, porți tricoul lor!
Am marcat la inaugurarea stadionului Ponta Delgada, în care Benfica a câștigat cu 17 sau 18 la 1. Ce mai contează, eu am marcat, am fost eroul insulei.
– Dacă vorbești cu seniorii din Azore, toți spun că ați fost mai bun decât fiul dumneavoastră.
– Așa spun? Mă respectă, nu glumă. Eu am jucat cel mai sus în divizia a III-a, la Oliveirense, dar aproape întreaga carieră mi-am petrecut-o la União Micaelense.
Bunica din poveste și „vulturul” din meciuri
– Chiar așa, de unde vine porecla de Pauleta?
– Aici se obișnuiește să dai porecle. De fapt, mama mea era Pauleta. Când fiul meu a început să joace fotbal, toți au început să-i spună Pauleta. Bunica avea grijă de el, îl ținea tot timpul în brațe și așa i-au spus toți. De Pedro nu-l știa nimeni.
E cel mai mare jucător din lume care a făcut celebru numele unei femei. Mama mea, bunica lui!
A mai moștenit ceva de la mine.
– Vă rog.
– Modul de a sărbători cu brațele deschise, ca un vultur. Nu degeaba a fost supranumit „Vulturul din Azore”. Și eu mă bucuram în acest mod când marcam.
El a făcut-o, prima oară, când era încă aici, dar cred că la Salamanca, în Spania, a devenit cunoscut. Totul a plecat de la un reportaj făcut de un amic de-ai mei, care lucra la RTP Açores, José Simas. Ne era prieten de familie. El a spus că i se pare că deschiderea brațelor este un mod foarte frumos de a aduce un omagiu insulelor Azore, vulturului. Și lui Pedro i s-a părut frumos și a continuat să se bucure în acest mod. A avut succes pentru că a marcat multe goluri.
Dar au existat mai multe porecle, i s-a spus și „Ciclonul Azore”, are de-a face cu vremea rea care vine din Azore.
„Singurii oameni care îmi spun Pedro sunt părinții și surorile mele, altfel nimeni altcineva nu-mi zicea Pedro. De fapt, dacă eram strigat așa, nici nu mă uitam” – Pedro Pauleta, pentru Tribuna Espresso
– La începutul carierei lui, Pedro a fost la Benfica. De ce nu a rămas acolo?
– Avea 14-15 ani, plângea în fiecare zi pentru că voia să se întoarcă la maică-sa. Nu s-a putut adapta. Fusese prima călătorie cu avionul pe care o făcea în viața lui. S-a întors acasă.
– Mai târziu a fost la FC Porto. Cum ați reacționat?
– Sunt fan Benfica, așa că aș fi vrut să rămână la Lisabona. Decizia lui a fost să se întoarcă în Azore pentru a juca. A mers și la muncă. Cei de la Santa Clara i-au găsit un serviciu într-o companie de distribuție de mărfuri.
„Dacă vrei să renunți la școală, vei lucra cu mine, să vezi cât costă viața”
– Am citit că și dumneavoastră erați sever, îl luați ca ucenic, să învețe o meserie.
– Păi da, el a făcut școală serioasă, până prin clasa a VII-a. Întotdeauna gândul lui a fost să joace fotbal. Îi spuneam așa: „Dacă vrei să renunți la școală, vei lucra cu mine, să vezi cât costă viața”. Și l-am luat. Avea cam 16 ani, venea cu mine toată ziua, mă ajuta să decorăm case, în construcții…
– Scria undeva că ați dat șpagă ca să nu fie recrutat în armată…
– Am auzit că președintele de la club i-a dat radiografii ale cuiva care avea astm. A ajuns acolo, le-a arătat și le-a spus că nu poate merge în armată pentru că are astm. Apoi i s-a spus că este apt. „Dacă era ca în aceste radiografii, era deja mort”, a spus comisia. A stat aproape opt luni în armată. Era șoferul comandantului.
Căsătorit de 30 de ani cu „vecina”
– Care a fost secretul lui Pauleta?
– Ce a învățat de la mine! (râde). Este cu soția lui de când avea 16-17 ani, a fost vecin cu ea, locuiam la 30 de metri de familia ei. Se cunosc, așadar, de când erau copii. E căsătorit de 28 de ani, dar sunt împreună de vreo 33.
– Dumneavoastră mai aveți copii?
– Două fete, una cu un an mai mică decât Pedro, cealaltă – cu 8!
– Sunteți mândru de ceea ce a realizat Pedro?
– Da! Iar eu spun că a fost la nivelul lui Cristiano Ronaldo.
– Cel mai mare regret?
– Că nu a câștigat Euro 2004, care s-a desfășurat aici, în Portugalia. Locul al doilea a fost privit ca un semieșec.
– A fost votat cel mai bun jucător din istoria lui PSG.
– Eu zic că merita și un Balon de Aur, dar sunt subiectiv, ca toți părinții… El spune că nu a fost cel mai bun, dacă-l întrebi. Legat de Paris, a rămas atât timp acolo pentru că se simțea bine!
Soția i-a zis că e nebun dacă va continua
– Cum a luat decizia de a-și încheia cariera? Știu că revenise aici, în Azore, la São Roque, a jucat câteva meciuri și a dat o căruță de goluri.
– El ar mai fi jucat, soția a spus „stop”. I-a zis că e nebun dacă va continua… Pentru mine, era o mândrie, și eu am jucat tot la São Roque. Ultimul meci a fost o finală de Cupă pe care São Roque nu o câștigase niciodată. A luat Cupa aceea, Pedro a marcat șapte goluri în acel meci, oamenii erau entuziasmați… Pe de altă parte, și nevasta avea dreptate, aveau 3 copii, creșteau, era nevoie de el…
Școală, fundație, club
– În 2004 s-a născut școala sa de fotbal Pauleta. În ce scop?
– Pentru a le oferi copiilor din Azore oportunitatea de a avea un loc și condiții unde să joace fotbal la nivel înalt. În 2007, complexul sportiv a fost finalizat.
– Fundația când s-a înființat?
– În 2007. La trei ani de la deschiderea școlii. Între timp, s-a născut și clubul. Avem circa 300 de copii legitimați, băieți și fete, până la 15 ani.
– Senhor, până la urmă ce înseamnă să fii azorean?
– Să fii o persoană simplă, serioasă, onestă, care se înțelege cu toată lumea. Oameni simpli, oameni cinstiți care muncesc, mulți dintre ei au făcut sacrificii enorme.
„Toate mâncărurile azoriene sunt bune, dar nimic nu se compară cu peștele și fructele de mare. Încercați și Cozido das Caldeiras. E un fel de tocană, gătită la vulcanul din Furnas cu abur provenit din interiorul pământului” – Manuel António Resendes
Cei mai buni 4 fotbaliști portughezi, după tatăl lui Pauleta?
1. Pauleta/Cristiano Ronaldo
2. Eusebio
3. Rui Costa
Goluri după goluri
Pedro Miguel Carreiro Resendes (n. – 28 aprilie 1973) este primul internațional portughez care nu a jucat niciodată în prima divizie înainte de a ajunge la echipa națională.
El a depășit recordul de goluri la națională deținut de Eusébio (41), pe 12 octombrie 2005, împotriva Letoniei.
În total, Pauleta, care azi este director în cadrul federației lusitane, a marcat 47 de goluri (în 88 de meciuri), fiind bătut de Cristiano Ronaldo (pe 5 martie 2014).
A reprezentat Portugalia la Euro 2000 și 2004 și la CM 2002 și 2006.
Carieră:
- Santa Clara (1994-1995): 23 de meciuri/11 goluri;
- Estoril (1995-1996): 33/23;
- Salamanca (1996-1998): 74/34;
- La Coruna (1998-2000): 79/22 (campionatul și Supercupa, 2000);
- Bordeaux (2000-2003) 130/91 (Cupa Ligii 2002)
- PSG (2003-2008): 211/109 (două Cupe și Cupa Ligii)
- Sao Roque (2010-2011);
- Golghete Segunda División: 1997;
- Golgheter Ligue 1: 2002, 2006, 2007;
- Fotbalistul anului în Ligue 1: 2002, 2003;
- Echipa anului în Ligue 1: 2003, 2006.