ComenteazăStaroste peste Ploşcoş, o comună răsfirată printre dealurile domoale de lângă Câmpia Turzii, Ioan Sabău nu are nimic din liniştea locurilor. Dom primar, vesel şi vioi la 67 de ani, nu a ajuns încă la ora bilanţului, dar este mulţumit că toată viaţa a fost în fruntea semenilor: contabil-şef şi preşedinte de CAP pe vremea comuniştilor, primar de cursă lungă după Revoluţia din 89.
Dintr-un salut şi alte câteva vorbe, deloc multe, ne prindem repede că Ioan Sabău nu a fost strivit niciodată de faima lui Ioan Ovidiu Sabău, fiul său, fost mare fotbalist, acum antrenor la Bistriţa. Seniorul chiar e mândru că nu cedează insistenţelor celui mai de seamă membru al familiei, băiat discret, care nu este de acord cu funcţia de prim-plan a tatălui său. „Mă întreabă de vreo 10 ani de ce nu mă las de primărie. Îmi zice că ar fi mai bine pentru mine, că n-aş mai avea atâtea responsabilităţi şi bătăi de cap”, ne spune primarul. Care, după ce ne face complice cu ochiul, ne dezvăluie din ce motiv nu-şi ascultă băiatul.
„Păi eu sunt şef de când mă ştiu. După ce-am terminat liceul, m-am angajat contabil la CAP, apoi în scurt timp am devenit contabil-şef. Asta era prin 1959. În 74 am avansat preşedinte la CAP, funcţie în care am stat până în 1989. Pentru că oamenilor le-a plăcut cum i-am condus, după Revoluţie m-au convins să le fiu primar. Şi acum, după 18 ani, sunt tot la post”, ne creionează Sabău secretul mariajului şi reperele succesului în carieră.
Fiul i-a salvat CAP-ul cu o cisternă de motorină
Aflat mereu pe valul puterii, Ioan Sabău a vegheat de departe traseul fotbalistic al fiului său. Din acelaşi motiv, rareori a avut nevoie de ajutorul lui Neluţu. „Am intrat odată într-un necaz, prin 88 sau 89. Era criză de combustibil, nu se mai găsea pe nicăieri, şi nu mai puteam folosi utilajele de la CAP. Disperat, i-am dat un telefon lui Neluţu, care atunci juca la Dinamo, clubul Ministerului de Interne. Într-o zi sau două m-a rezolvat, mi-a trimis la Câmpia-Turzii o cisternă de motorină”.
Un consilier din Ploşcoş a încercat să se sinucidă!
Supărat că primarul Sabău nu a aprobat prelungirea pavajului până în faţa casei sale, un consilier local, rival politic al edilului-şef, s-a urcat pe primărie şi a ameninţat că se aruncă în gol dacă nu i se rezolvă doleanţa. „Până la urmă, după ce au venit pompierii şi poliţia, omul s-a dat jos de acolo. Şi-a dat seama, probabil, c-a sărit calul. Îl mai luase şi cu frig pe sus, pe streaşină”, ne-a povestit hâtru tatăl lui Neluţu.
Lina Sabău (59 de ani) şi-a cunoscut viitorul soţ pe când avea 15 ani. „Era aşa, ca o relaţie interzisă”, îşi amintesc părinţii fostului mare fotbalist. „Eram prea tineri pentru căsătorie, dar am făcut-o pe fetiţă doi ani mai târziu. Peste alţi doi s-a născut şi Neluţu”, continuă aceştia. Lina şi Ioan Sabău au pus apoi pe picioare gospodăria din Valea Florilor. „Am crescut de toate, porci, vaci, găini, curci. La un moment dat, am avut chiar 100 de porci, dar ne lua câteva ore pe zi doar ca să-i hrănim. Acum avem doar trei”. Familia Sabău a renunţat la afacerea cu porcine, chiar dacă în declaraţia de avere pe 2005 a primarului figurează că a câştigat 191 milioane de lei vechi din vânzarea porcilor.
«Ovidiu mergea să călărească noaptea»
Satul Valea Florilor, comuna Ploşcoş, a fost poarta lui Sabău spre lume. Mama sa, Lina, ne întâmpină în casa părintească cu amintiri proaspete ca pâinea caldă despre copilăria fiului său.
„Să ştiţi că Ovidiu, atunci când era mic, nu era aşa cuminte cum a fost după aceea. Nu-l puteam stăpâni deloc, juca fotbal în vale cu orele, ploaie, zăpadă, nu conta. Venea acasă murdar de noroi din cap până-n picioare doar ca să se schimbe, iar asta se întâmpla de patru ori pe zi!”, ne povesteşte doamna Lina, care continuă nostalgică: „Hai la flobal, aşa zicea, nu putea să zică fotbal când era mic”. Vrăjit de minge, micul Sabău nu-şi menaja deloc familia. „Pe soră-sa o punea să stea nemişcată, pe post de bară, şi o bătea dacă pleca de la locul ei. Eu eram portar, trebuia să apăr şuturile lui”, îşi aduce aminte, amuzată, mama lui Neluţu.
Când vine acasă, filmează animalele
Când a mai crescut, Sabău a descoperit că serile de vară, pline de fotbal, merită continuate cu o altă aventură. „După ce se lăsa întunericul, Ovidiu se ducea la CAP, intra în grajdurile cailor şi alegea unul pe care-l călărea noaptea, pe dealurile din jur. Îl aducea după câteva ore şi îl lăsa paznicului, care ştia că e băiatul preşedintelui”. Dragostea pentru animale a lui Neluţu s-a păstrat nealterată până în ziua de azi, căci fostul mijlocaş al naţionalei filmează şi acum, cu camera video, toate animalele curţii, atunci când vine acasă, de trei ori pe an. Pe la 13 ani, puştiul nu a mai avut timp de nopţi rebele. „A început fotbalul la juniorii lui «U» Cluj, făcea zilnic naveta cu trenul. De cele mai multe ori, venea acasă pe la miezul nopţii”, rememorează Lina Sabău.
Primele griji din viaţă l-au maturizat pe băiat. „Îşi nota pe o foaie programul din fiecare zi, cu antrenamente, ore de şcoală, pauze de odihnă, şi-l lipea pe uşa camerei sale. Deasupra acestuia, scria de fiecare dată, cu carioca roşie, un mesaj doar pentru el: «Te rog, respectă-mă!»”.
Sabău a devenit martor al lui Iehova la începutul anilor 90, îmbrăţişând noua religie la sugestia mamei sale. „Eu am fost prima din familie, apoi Neluţu a intrat şi el în rândul «martorilor». Soţul nu a fost interesat, aşa că nu am insistat”, ne spune Lina Sabău. Ca şi fiul ei, neagă orice legătură între stilul de viaţă auster impus de noua religie şi accidentările care i-au afectat cariera lui Sabău. „Astea sunt vorbe spuse de oameni ignoranţi. Nici vorbă ca Neluţu să nu fi luat vitamine sau alte susţinătoare de efort, pentru că nu i-ar fi permis martorii. El s-a accidentat pentru că aşa a fost el, ghinionist”.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!