Doi sociologi de la Universitatea Surrey din Marea Britanie au intervievat în 2016 și apoi din nou în 2021 un grup de tați care sunt fie casnici, îngrijirea copiilor căzând, așadar, în principal, în responsabilitatea lor, fie se ocupă în mod egal cu mama de creșterea celor mici.
Cercetătorii au vrut să vadă cum s-au adaptat tații noilor reponsabilități și cum s-au schimbat ei înșiși pe măsură ce copiii au crescut.
„Jobul meu s-a oprit”
Ei au descoperit, în al doilea set de interviuri, că diversele modificări din viața unei familii, de la nașterea unui copil la mutare sau schimbarea locului de muncă, contribuie la un schimb de responsabilități între părinți. La fel s-a întâmplat cu pandemia de COVID-19.
Deși au crezut inițial că restricțiile și carantina vor face ca îngrijirea copilului să cadă din nou exclusiv la mamă, cercetătorii au descoperit că majoritatea taților fie și-au păstrat în continuare responsabilitățile pe care le aveau deja, fie au preluat mai mult. Lucrul acesta s-a întâmplat și în contextul unor schimbări, provocate tot de pandemie, pe alte planuri ale vieții familiei.
Spre exemplu, unul dintre participanții la studiu povestește că și-a redus programul de muncă pentru a sta mai mult cu copilul acasă, pentru că mama celui mic avea nevoie să se concentreze mai mult pe muncă. „Jobul meu s-a oprit”, a spus el.
Și-au îmbunătățit relația cu copiii
Pentru cei care se ocupau deja într-o mai mare măsură de copii înainte de pandemie a fost mai ușor să preia responsabilități suplimentare când au fost impuse restricțiile, arată sociologii. Ei mai spun că totul a putut deveni ușor o rutină odată ce rolul paternal a fost extins și bine definitiv.
Un studiu realizat în primăvara lui 2021 arată că 65% dintre tați și-au îmbunățit relația cu copilul lor, iar 48% au spus că se simt mai competenți ca părinți, după perioada de carantină.
Provocări pentru tați
Dar aceste schimbări de roluri nu au venit fără provocări pentru părinți. De exemplu, mamele au fost nevoite să continue să ia decizii în ceea ce privește educația copilului – fie că e vorba de școală sau de creșă -, întrucât aceste instituții preferă să vorbească mai mult cu mamele. Taților le-a fost, de asemenea, dificil să se integreze în comunitățile de părinți în care mamele erau majoritare.
E necesar ca societatea să normalizeze faptul că și tatăl poate și trebuie să aibă reponsabilități legate de îngrijirea copilului, cel puțin în mod egal cu mama, atrag atenția cercetătorii britanici. Asta e posibil, printre altele, prin concediile paternale, de exemplu, prin medii de lucru mai flexibile pentru ei, dar și prin modul în care școlile, dar și alte instituții din jurul copilului, includ tații în comunicarea lor.