Taxa pe tranzacțiile financiare, prin care sunt puși la plată speculatorii de pe burse, este reanimată în UE. Justiția fiscală, efect colateral al COVID-19

• Readusă în discuție sistematic de aproape o jumătate de secol, taxa Tobin, după numele economistului de Nobel care a propus-o în 1972, se bucură de susținerea mediilor academice, este cerută în stradă de peste 20 de ani, dar nu reușește niciodată să depășească pragul politic
• Teoretic, mulți liderilor europeni se declară pentru. Practic, lobby-ul financiar a reușit mereu s-o blocheze
• Franța adoptat-o separat încă din 2012 iar astăzi se felicită pentru decizia luată. A recoltat în acest an până în august 1,2 miliarde de euro
• În căutarea unor surse de finanțare pentru planul de relansare post-COVID de 750 de miliarde, Comisia Europeană cere introducerea acestei taxe la nivel european
• Executivul european propunere taxarea cu 0,1% a tranzacțiilor cu acțiuni și obligațiuni și cu 0,01% a contractelor derivative
• În total, se estimează strângerea a 50 de miliarde de euro
• România nu pare entuziastă, dar spune că se va plia pe deciziile europene

Bruxelles, 14 octombrie. Cu doar o zi înaintea reuniunii celor 27 de șefi de stat în cadrul unui nou summit al Consiliului European, aproximativ tot atâtea persoane protestau în fața instituțiilor europene pentru introducerea taxei pe tranzacțiile financiare. 

Recomandări

Drone kamikaze rusești surprinse deasupra Republicii Moldova, la doar 100 de metri de sol. Reacția Guvernului de la Chișinău

Dincolo de efectul imediat pe care l-ar avea asupra bugetului Uniunii, banii urmând să finanțeze o parte din planul de reconstrucție post-COVID, în termeni absoluți, măsura vizează instaurarea unei “justiții financiare”.

Și asta deși sunt actori de prim rang la nivelul economiei mondiale, de multe ori depășind ca putere financiară PIB-urile unor țări întregi. 

Înarmați cu algoritmi sofisticați și cu calculatoare impresionante, aceștia decid destinul unor sectoare economice sau al unor monede naționale prin milioane tranzacții succesive care sunt lăsate pe seama inteligenței artificiale. 

De aici și ideea că taxarea fiecărei tranzacții ar putea frâna această bulimie speculativă.

Cum rambursăm cele 750 de miliarde de euro din planul UE de relansare economică?

Recomandări

George Simion, trei priorități ca președinte și pe cine ar numi la SRI și SIE: „Păstrăm echilibrul de gen”

Cum Germania și Franța se numără printre principalii susținători ai taxei, nu este de mirare că și Comisia Europeană a inclus-o în proiectul de finanțare pe perioada 2021-2028 – 0,1% pe comercializarea acțiunilor și obligațiunilor plus 0,01% pe contractele derivative.

În total, se estimează recoltarea a 50 de miliarde de euro la nivel european. Cum se vor împărți banii, cum se va percepe taxa, de la ce nivel, de când? Totul se discută, se negociază. De această dată însă, presiunea financiară creată de criza sanitară pare să joace în favoarea TTF.

Sunt și țări care se opun categoric. Olanda, cap de listă. Doar că la Consiliul European din 15 și 16 octombrie, șefii statelor au avut pe masă, alături de bugetul UE pentru următorii șapte ani, și planul de relansare economică post-COVID “Next Generation” în valoare de 750 de miliarde de euro.

“Cele 750 de miliarde va trebui să le rambursăm în mare parte”, explică pentru L’echo.be. președintele Partidului Socialist din Belgia, Paul Magnette, care este convins că mulți își vor schimba opiniile.

Recomandări

Joe Biden ridică interdicția impusă Ucrainei de a folosi rachete de rază lungă americane pentru a lovi în interiorul Rusiei

“Ce le va spune Mark Rutte (premierul Olandei – n.r.) olandezilor?. «Nu vrem să taxăm tranzacțiile financiare, prin urmare voi fi nevoit să creștem impozitele?». Dacă multinaționalele nu plătesc, dacă marii proprietari nu plătesc și dacă veniturile încasate de pe urma patrimoniului nu sunt suficient puse la contribuție, ce mai rămâne? Munca și consumul. În Belgia reprezintă deja 75% din venituri”, declară Magnette. 

Randamentul estimat al acestei taxe este de 50 de miliarde de euro. (…) Reamintesc că este o taxă pe partea neproductivă a economiei, pe aceste jocuri speculative care nu produc nicio valoare și nicio coeziune socială. Avem o pârghie pentru că trebuie să ajugem la un acord asupra celor 750 de miliarde “Next generation”. Din acestea, trebuie să rambursăm 390 de miliarde în 30 de ani. Pentru Belgia factura este de 17 miliarde de euro. Fără resurse proprii la nivel european, țările membre vor trebui să ramburseze.

Paul Magnnete, președintele Partidului Socialist din Belgia:

Care este poziția României

România nu pare foarte entuziasmată de noile taxe. “Politica de impozitare reprezintă un element al suveranităţii şi o pârghie esenţială în stabilirea politicilor naţionale”, arată Ministerul Finanțelor, pentru Libertatea.

Instituția mai spune că poziția României, exprimată în cadrul Consiliului pentru Afaceri Economice și Financiare, este pentru “menținerea majorității calificate în adoptarea oricăror decizii privind domeniul impozitării”.

Majoritatea calificată înseamnă ca 55% din statele UE să voteze pentru propunere, ceea ce înseamnă 15 din 27 de țări.

“În ceea ce privește taxa pe tranzacții financiare, vom evalua cu mare atenție această propunere și impactul pe care l-ar putea avea asupra dinamicii intermedierii financiare din România”, conchide instituția.

Victoria Stoiciu: “Noua taxă este necesară, până acum s-au taxat în special munca și angajații”

Victoria Stoiciu, coordonator de programe în cadrul Friedrich-Ebert-Stiftung România, susține că noua taxă este necesară, deoarece până acum s-au taxat în special munca și angajații.

“Taxa pe tranzacții financiare este o necesitate. În ultimii 40 de ani, în ciuda faptului că profiturile nete ale celor mai mari companii la nivel mondial s-au triplat în termeni reali, crescând de la 2 trilioane de dolari în 1980 la 7,2 trilioane în 2013, rata taxării s-a înjumătățit. Dacă se continuă în același ritm, în 2052 rata medie de taxare a companiilor la nivel global va fi zero. Povara fiscală apasă în special pe forța de muncă, ceea ce nu e normal, e nevoie ca și capitalul să își aducă contribuția la bunăstarea generală”, spune Stoiciu.

Aceasta spune că taxa ar putea spori veniturile necesare depășirii impasului actual și vor susține investiții în infrastructură, sănătate publică, educație. Condiția ar fi ca aceasta să fie concepută adecvat. 

Stoiciu spune că TTF are și o altă funcție, aceea redistributivă, după ce până acum s-a taxat mai mult munca, sporind inegalitățile sociale.

Ce cred economiștii

Economiștii spun însă că, deși această taxă nu țintește direct persoanele fizice, ea va ajunge ca în final să fie suportată de către consumatori. 

Și asta pentru că băncile, asigurătorii și fondurile de investiții ori de pensii vor trece mai departe în costurile clienților noua taxă.

“Având în vedere că toți banii de la bugetul statului sau bugetul european provin tot de la cetățeni, este clar că toți vom plăti. Dacă ai bani de obligațiuni și acțiuni, poți plăti o taxă suplimentară. Probabil vor alege o bază mare de impozitare sau punctual, pe domenii de activitate. Vor fi afectați toți cetățenii, inclusiv cei cu venituri mici, dar probabil vor fi făcute astfel încât aceștia să fie afectați mai puțin. Cel mai simplu ar fi să pună o taxă pe fiecare plată”, a spus Adrian Bența consultant fiscal.

Profesorul de economie Mircea Coșea spune că se dorește instituirea unui plafon, astfel încât să nu fie afectate persoanele cu venituri mici “atunci când cumpără un iaurt cu cardul”, dar că, până la urmă, taxa se va vedea în costurile finale ale clienților.

“Formarea prețurilor e un mecanism mult mai complex decât atât, care are legătură cu elasticitatea cererii, cu puterea de cumpărare a populației, cu rata inflației. Însă nu ar trebui să ne mire că cei care iau partea capitalului recurg la acest argument, folosit pe post de sperietoare, dar care e cu greu demonstrabil empiric”, mai spune Victoria Stoiciu.

Impact mai mic pentru săraci, mare pentru bogați

The Urban-Brookings Tax Policy Center, o organizație non-guvernamentală din Washington DC, SUA, a calculat cât ar plăti fiecare pătură socială dacă s-ar impune un procent de 0,1% la acțiuni. 

Aceasta a arătat că cei mai bogați 1% dintre americani vor plăti 40% din totalul sumelor strânse, iar cei mai săraci 60% vor plăti în final doar 11% din sumă. Astfel, impactul ar fi mai mare asupra celor bogați și mai mic pentru cei mai puțin avuți.

Pe de altă parte, Tax Foundation – un alt think-thank din SUA – spune că o astfel de taxă ar putea duce la creșterea prețurilor pentru bunurile de consum, astfel că, în final, toată lumea va fi afectată în mod indirect.

De asemenea, aceasta spune că taxa ar putea duce la scăderea valorii acțiunilor, obligațiunilor și a altor instrumente financiare, astfel că vor scădea și bursele. Mai departe, acest lucru ar putea afecta investitorii pe termen lung, precum fondurile de pensii.

Tax Foundation merge mai departe și spune că inclusiv salariile angajaților de la companiile listate pe burse vor scădea în urma unei astfel de taxe, iar economia va fi afectată.

Istorie veche

Taxa pe tranzacții financiare este o solicitare veche. Prima dată, aceasta a fost propusă în anul 1972 de economistul american James Tobin. Acesta viza o taxă între 0,01% și 0,1% pe un număr mare de tranzacții. Scopul era să blocheze speculațiile pe burse și să încurajeze investițiile pe termen lung.

Suedia a introdus o astfel de taxă în 1984, în valoare de 0,5%, care apoi a fost fixată la 1%. Țara scandinavă a renunțat la aceasta în anul 1991, când țara traversa o criză bancară, potrivit Le Monde.

Ideea revine în forță la criza din 2008

Dar taxa pe tranzacțiile financiare a reapărut în spațiul public la criza economică din anul 2008.

Comisia Europeană a venit cu o primă idee în anul 2011, dar au apărut rapid divergențe între statele europene. 

Marea Britanie s-a opus din răsputeri, din cauză că ar fi afectat City-ul londonez, unde se află cea mai mare bursă din Europa și unele dintre cele mai mari bănci de investiții și fonduri din lume.

După eșecul negocierilor din anul 2012, un număr de 11 state au continuat negocierile pentru o astfel de taxă. Acestea erau Franța, Germania, Spania, Italia, Belgia, Portugalia, Austria, Slovenia, Slovacia, Grecia și Estonia.

În 2013, la cererea celor 11 state, Comisia Europeană a venit cu propunerea de a taxa cu 0,1% acțiunile și obligațiunile și cu 0,01% contractele derivative.

La acel moment, estimările erau că anual se vor strânge 30-35 de miliarde de euro din această taxă. Comisia a estimat o intrare în vigoare pentru anul 2016. Dar între timp au apărut divergențe între țări.

Estonia s-a retras atunci din proiect, Belgia a cerut o serie de concesii, iar Slovacia a părăsit negocierile afirmând că există prea multe excepții, cum ar cazul fondurilor belgiene de pensii.

Franța o aplică din 2012, încasările au explodat după pandemie

Franța se felicită astăzi pentru faptul că aplică din 2012 taxa pe tranzacțiile financiare (TTF). Anul acesta a adus la bugetul de stat până la finalul lunii august 1,2 miliarde de euro, cu mult peste previziuni. Taxa de 0,03% se aplică la cumpărarea titlurilor pentru 130 de societăți de pe teritoriul francez a căror capitalizare bursieră depășește un miliard de dolari.

În comparație, TTF a adus Franței anul trecut  aproximativ un miliard de euro, în timp ce în 1996 aducea 947 de milioane de euro. Ceea ce-i face pe experții de la Selexium.com să concluzioneze că volumul tranzacțiilor bursiere a crescut și după instalarea taxei. 

Fenomen care s-a accelerat după declanșarea pandemiei de COVID-19. “Acest an este atipic, În februarie și martie, la începutul crizei de COVID-19, volumul schimburilor pe titlurile cotate s-au dublat aproape în comparație cu nivelul normal”, explică Asociația franceză a piețelor financiare (AMAFI), citată de aceeași sursă.

La începutul lunii, Parlamentul spaniol a aprobat introducerea la nivel național a unei taxe de 0,2% pe tranzacțiile financiare ce au ca obiect titlurile companiilor locale cu o capitalizare la bursă de peste un miliard de euro.

Urmărește-ne pe Google News