EXCLUSIV/ Un reportaj util pentru clienții taximetriștilor. Taximetria, de la ciupeala mică la bunul simț

Cel onest, care urăște să fie furat

Pe Nicu l-am cunoscut în Constanța, luasem o cursă de la Kaufland către casă. Inevitabil discuțiile cu șoferul încep de la vreme sau de la vreun alt șofer de weekend care își joacă viața la Roata Norocului în trafic. La vreo 40 de ani, bărbatul face taximetrie încă de când mărimea mustății îi arăta că este major și poate să-și ia carnetul.

“Mi-am luat permisul la 18 ani și la 3 luni după asta m-am apucat de taximetrie. Nu este cea mai frumoasă sau bănoasă meserie, dar îmi pune un ban în buzunar, chiar dacă patronii ăștia sunt niște hoți”, ne spune Nicu. Nu este deloc mulțumit de fostul contract, așa că l-am nimerit în prima lui zi, prima cursă cu noul partener de contract. “Înainte făceam totul juma-juma, benzină, cheltuieli, câștiguri. Și aseară, că am scos și eu două sute de lei, am făcut totul juma-juma și mi-a mai cerut 15 lei pentru nu știu ce. Așa că am plecat, pentru că nu îmi place să fiu furat”, ne povestește aproape nervos.

Acum, lucrează pe mașină închiriată. Asta presupune că plătește pentru mașină 80 de lei pe zi sau 90 în weekend și restul este al lui. Are zile când ajunge acasă cu 20 de lei și zile în care sare de 100 de lei. Este unul dintre taximetriștii din Constanța care lasă de la ei. La curse de “9 lei și-o coadă” îți cere doar 9 lei.

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Taximetristul care a furat Crăciunul

Când te urci într-un taxi, surpriza este la fel de mare pentru tine, dar și pentru șofer. Așa mi s-a întâmplat și când am luat taxiul spre gară, tot în Constanța, dar a trebuit să fac mai multe opriri pe parcurs. L-am deranjat pe om chiar când mânca un sandviş cu atâta poftă, încât reușise să îmi stârnească și mie o ploaie tropicală în gură.

Cum Poliția Transporturi era primul meu punct de oprire, începe discuția despre cunoștințele pe care le are el  și cât de bine este acoperit de prietenii de acolo. Și în timp ce îmi povestește grătarele pe care le făcea el cu băieții de la Transporturi, deschide natural geamul și aruncă punga sandvişului. Nu zboară din prima, așa că zvâcnește de câteva ori din mână și înjură punga că nu vrea să zboare, după care începe să râdă glorios, mândru de el.

Nu am fost interesat să îi rețin numele, mai ales după gestul ăsta. Scaunul era tras pe spate atât de mult, că dacă urca două persoane, cea de-a doua îmi stătea în brațe. Cuvântul “pardon” nu există în vocabularul lui mai ales după ce spiritul sandvişului recent masacrat i-a ieșit pe gură. Volanul aproape că i se freacă de burtă la viraje, iar presiunea aerului îl face să stea cu gura deschisă, așa i-am remarcat codul Morse din gură. Dinte, pauză, pauză, dinte, măsea. Are un dinte lipsă în față și vreo două măsele în lateral.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

Când nu face beatbox sugându-și măselele după prânzul parțial ingerat sau nu scuipă parbrizul printre cuvinte pe partea pe care ștergătoarele nu își pot face meseria, îmi povestește de chermezele la care a participat el. Mâncarea este laitmotivul vieții lui, iar trupul său, care e un templu închinat grăsimii dătătoare de preinfract, îl trădează capital.

Și eu sufăr de obezitate morbidă, dar el e genul ăla de persoană care nu a mâncat întregul porc de Crăciun, ci a mâncat Crăciunul… cu tot cu Moș, reni și cadourile copiilor. A renunțat la viața de “vaporean” pentru că taximetria nu necesită efort și e aproape de familie. Din banii de pe vas și-a luat mașină, și-a făcut firmă și acum face taximetrie “de franciză”.

Citește și: Taximetriștii din București ar fi geloși! Cu ce a umplut bordul un șofer de microbuz

Contractul taximetristului se cunoaște după mașină

Când dai de alde Nicu, știi că este pe închiriere, pentru că are cât de cât grijă de mașină. Cu ea își câștigă traiul și încearcă să arate cât mai bine, pentru a atrage clienți. Cel mai bine îngrijite autoturisme le au cei care plătesc firmei de taximetrie doar o sumă modică pentru contabilă, dispecer și brand. Aceștia au firma lor, își asumă toate cheltuielile, dar și toate câștigurile, firmei de taxi dându-i doar până la câteva sute de lei pe lună pentru niște servicii. Mai sunt și “roabele” sau “cazanele”, acestea sunt rulate zi și noapte, singura pauză pe care o iau fiind la semafor. Pe ele lucrează angajații în câte două ture.

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Codul bacșișului și  ciupeala mică

Și dacă în Constanța sau în alte orașe din provincie sunt mai rezonabili la capitolul interacțiune umană, Bucureștiul ia caimacul la nesimțire. Aici regulile de bun simț nu se aplică. Nu generalizez, pentru că am dat și de taximetriști buni.

Codul nescris al bacșișului spune că e bine să lași șoferului 10% din valoarea cursei, ceea ce vine în concordanță cu regulile de nesimțire ale unor taximetriști care aplică regula asta cu replica: “N-am să-ți dau rest”, în speranța că le lași 30-40% bacșiș.

Taximetristul de București vrea să-l duci acasă

Cine nu s-a lovit până acum de taximetristul care vrea să-l duci acasă, nu a trăit destul în București. Îl recunoști după poziție. Stă cu o mână pe volan chiar și când așteaptă comandă, cealaltă fiind trecută peste tetieră. E poziția care-i permite să admire “bucățele”. Ajungi în dreptul lui, te cocoșezi ca la ghișeu la Administrația Fiscală și întrebi umil dacă merge spre Drumul Taberei. Un gest scurt din cap, de parcă își aranjează freza care-i intră în ochi, și un zgomot de limbă trasă printre dinți îți transmite că nu.

El merge în Pantelimon și așteaptă client care să-l ducă pe el acasă. E blazat, știe cum merg treburile și, pentru că stă în zonele unde fiecare noapte-i albă, are și fantezii cu “păpușile” care ies semitreze din baruri la miez de noapte. Fanteziile astea ți le transpune ție ca și cum ar fi realitatea întâmplată lui. Tot el e ăla care nu are rest, ăla care te mai ocolește un pic pentru că a crezut că tu vrei să ajungi de la Unirii în Titan pe ruta Ferentari, Berceni, Dristor pentru că nu a avut unde să întoarcă.

Negociatorul

Acesta este cel care crede că l-a prins pe Dumnezeu de picior și se ține de el ca brățara de monitorizare de glezna infractorului. Deși lucrează cu ceas, pentru el fiecare cursă este o oportunitate de a-și dubla sau tripla banii. “Ăștia sunt cei care ne fac renume nașpa nouă, la ăștia de muncim cinstit. Nu sunteți primul care mă întreabă de ce fură taximetriștii. E nesimțiți! Nici nu ar trebui să te apropii de un taxi care îți spune din start cât face cursa”, ne povestește nea Vasile, care face taximetrie de când l-au dat afară de la fabrică din anii 2000, când s-a închis.

Ardeleanul care îți dă bani înapoi

Cu ocazia TIFF, Clujul a devenit un oraș mai aglomerat decât de obicei și, dacă asta înseamnă business pentru taximetriști, alții chiar țin la imaginea lor. Potrivit lui Emil Călinescu, blogger de film, acesta a avut surpriza ca taximetristul care l-a luat într-una din seri să îi dea un leu înapoi pentru că a greșit adresa. Bloggerul povestește că pentru o cursă de 14 lei a primit 7 lei rest, pe motiv că greșeala și-o plătește singur, iar leul întors era cam costul suplimentar, mai ales că nu trebuie încurajate financiar greșelile de genul ăsta.

Urmărește-ne pe Google News