Teatrul cel Mare din Bucureşti a fost inaugurat în 1852, pe Calea Victoriei, pe locul fostului Han al Câmpinencii.
Clădirea, construită în stil baroc, a existat până în anul 1944, când a fost bombardată şi distrusă complet de către nazişti. Din acest imobil nu mai există astăzi decât faţada, inclusă în blocul Novotel, situat la intersecţia Căii Victoriei cu strada Câmpineanu.
La 20 Decembrie 1973 a fost inaugurată noua clădire a Teatrului Naţional, în Piaţa Universităţii. Forma de „pălărie”, care i-a devenit simbol, i-a fost fatidică. Faptul că nu amintea de o „casă” în sens clasic, ci aducea cu o pălărie, a fost cauza pentru care Ceauşescu a cerut în 1978 remodelarea ei, atât la exterior, cât şi la interior.
Din cauză că formula arhitectonică impusă de Ceauşescu a supraîncărcat structura de rezistenţă a Teatrului Naţional, iar clădirea riscă să se dărâme la un cutremur major, s-a luat decizia refacerii, pentru a treia oară în istoria sa, a acestui edificiu cultural. În afară de consolidare, i se va remodela faţada, în aşa fel încât să îi reapară „pălăria”. Lucrările, care au început în 2011 şi pentru care s-au alocat 48 de milioane de euro, vor fi gata anul viitor.