În tehnologia COVID nu e vorba doar de intimitate. Dacă aplicațiile și datele biometrice vor decide pentru guverne cine iese din casă pericolul e uriaș

Luminița de la capătul tunelului le pare autorităților a fi tehnologia. Cea de supraveghere, mai exact, care ar putea ține sub control răspândirea virusului SARS-COV-2 până la găsirea unui vaccin.

Aplicații de urmărire a contactelor umane, brățările de monitorizare destinate persoanelor carantinate și sisteme de monitorizare a stării de sănătate sunt fie deja disponibile și utilizate, fie în proces de dezvoltare.

Beneficiile acestora sunt indiscutabile. Este discutabilă însă etica folosirii lor.

Mai este, apoi, problema “retragerii” acestei supravegheri, după ce pandemia se va stinge. Vor face guvernele acest lucru de bunăvoie sau vor prefera să păstreze controlul asupra populației?

The Correspondent amintește de “efectul 9/11”, care arată că autoritățile anulează extrem de ușor libertățile fundamentale ale cetățenilor pe timp de criză – și chiar după ea.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

The Correspondent a trecut în revistă cele mai importante șase tehnologii de supraveghere folosite în lume în timpul pandemiei de coronavirus, fiecare cu riscurile și limitările ei.

1. Urmărirea contactelor

Scopul: identificarea persoanelor posibil infectate și prevenirea răspândirii virale.

Se discută de mult despre o astfel de “unealtă”, crucială atât în înțelegerea evoluției unei epidemii ori pandemii, cât și în suprimarea ei.

Până să existe posibilitatea tehnologizării, acest serviciu era asigurat – și este în continuare, în țările unde aplicația de urmărire încă nu e disponibilă – de angajați din sistemul medical, care adunau de la persoanele infectate informații despre cei cu care au venit în contact după îmbolnăvire. Contactele erau – ori sunt – sfătuite să se testeze și să se izoleze sau să se trateze, după caz, adică să ia toate măsurile necesare pentru a preveni răspândirea virusului.

Automatizarea acestui proces exclude intervenția factorului uman între bolnav și contactele lui.

În Argentina există deja aplicația de mobil Co-Track. Dacă utilizatorul figurează în aplicație ca infectat cu COVID-19, Co-Track va lua, cu ajutorul GPS-ului, urma tuturor persoanelor cu care acesta a intrat în contact în ultimele săptămâni și le va transmite o notificare de risc de infectare. E necesar ca și “contactele” bolnavului să aibă Co-Track pe telefon, ca să poată fi notificate.

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

Singapore are o aplicație similară, Trace Together, care folosește tehnologia Bluetooth. Dacă două persoane stau minimum 30 de minute una lângă cealaltă, telefoanele lor fac un schimb de coduri care sunt stocate 21 de zile. În această perioadă, dacă una dintre cele două persoane se îmbolnăvește, codurile se activează, iar “contactul” este avertizat asupra riscului de a fi, la rându-i, infectat.

Acestea sunt două din zecile de aplicații dezvoltate pentru a veni în sprijinul autorităților implicate în gestionarea crizei COVID-19. Însă sunt ele cu adevărat de ajutor?

Pentru a funcționa e necesar ca oamenii să le descarce în telefon. În Singapore, doar una din șase persoane au downloadad Trace Together, în primele două săptămâni de când a devenit disponibilă.

Apoi, sunt problemele de ordin tehnic.

GPS-ul nu funcționează în interiorul clădirilor (cazul Co-Track, Argentina), în vreme ce tehnologia Bluetooth (folosită de Trace Together, Singapore) nu privește pereții subțiri din blocuri ca obstacole și poate duce la “împrietenirea” telefoanelor unor vecini care, poate, nici nu se cunosc, darămite să mai fi și venit în contact!

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

Prof. Susan Landau, de la Tufts University, accentuează importanța stabilirii nivelului de eficiență a acestor aplicații de monitorizare a transmisiei virusului, înainte de a le așeza la baza unui sistem de supraveghere global.

Un program care încalcă drepturile și libertățile civile și nu este deloc util scopului pentru care a fost gândit trebuie abandonat fără întârziere.

Prof. Susan Landau:

Până acum, abordarea noii tehnologii de supraveghere e fragmentată, nu unitară, aproape fiecare țară dezvoltându-și propria aplicație.

Totuși, Google și Apple au anunțat pe 10 aprilie o colaborare pentru integrarea urmăririi prin Bluetooth în sistemele de operare Android și iPhone. Ambele companii au accentuat faptul că au în vedere în primul rând interesul utilizatorilor și protejarea drepturilor și datelor lor de autorități.

Astfel, tehnologia de supraveghere născută într-o situație extraordinară – criza COVID – devine parte a normalității și poate fi folosită în alte scopuri decât cel pentru care a fost creată. Politice, de exemplu.

NSO Group, una dintre companiile care și-au oferit guvernelor serviciile de dezvoltare a unor astfel de aplicații, a fost acuzată că ar furniza tehnologii de supraveghere sistemelor totalitare.

2. Urmărirea maselor

Scopul: monitorizarea persoanelor carantinate, pentru a stabili în ce măsură respectă restricțiile.

La sfârșitul lunii martie erau în carantină 1,7 miliarde de oameni. Aproape un sfert din populația globului. O mare de oameni care nu știi dacă chiar se supune restricțiilor impuse de autorități decât dacă o monitorizezi.

Pentru a intra în posesia datelor, autoritățile trebuie fie să facă o înțelegere cu furnizorii de internet, fie să colecteze date de GPS de la companii precum Google.

Într-o situația precum criza COVID, urmărirea maselor are justificare – s-a dovedit deja extrem de utilă în intervenția salvatorilor după cutremure.

Rămâne însă esențială anonimizarea datelor, după agregare, deși e un proces dificil și nu întotdeauna 100% eficient. Un studiu efectuat în 2018 de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a arătat că e destul de ușor să identifici un individ într-o masă de oameni, pe baza istoricului său.

3. Supraveghere cu drone

Scopul: încurajarea oamenilor să respecte regulile.

China a dat startul folosirii dronelor pentru supraveghere, în februarie. Într-un clip video postat pe Weibo, un site de microblogging, un grup de oameni care jucau mahjong erau îndemnați să plece spre casele lor, după ce erau reperați de camera video montată pe o dronă. Iar o publicație de partid arăta, online, un filmuleț în care o femeie era apostrofată, tot de o dronă, că a ieșit din casă fără mască, apoi era îndemnată să se întoarcă în locuință și să se spele pe mâini.

De atunci, au apelat la această metodă de supraveghere a populației mai multe state din Europa și Asia care au fost atinse de pandemie – Belgia, Franța, Spania, Olanda, Israel, Iordania, Kuweit, Emiratele Arabe Unite.

În Albania, unde oamenilor li s-a permis să iasă din case pentru anumite activități, dronele au fost folosite pentru a raporta încălcarea restricțiilor.

Iar în Marea Britanie au fost publicate filmări făcute cu drone în zonele rurale, videouri în care au fost surprinși englezi încălcând regulile, mergând în drumeții sau la picnic.

Este indiscutabil ajutorul dat poliției locale prin extinderea supravegherii în locuri unde agenții nu au cum să ajungă. Însă drepturile și libertățile cetățenilor sunt ușor de încălcat prin acest sistem de supraveghere.

4. Inteligența artificială și marii centralizatori de date

Scopul: modelarea evoluției epidemiei/pandemiei.

Inteligența artificială și uriașele baze de date ale marilor centralizatori (Google, Facebook, coompaniile de telecomunicații) sunt vehiculate de ani buni ca instrumente indispensabile în gestionarea răspândirii bolilor. Adică într-o situație cum este cea de acum, generată de criza COVID.

Analizele predictive – simulările făcute folosind inteligența artificială și cantitatea uriașă de informații stocată de giganții tehnologici (dar nu numai) – pot preveni izbucnirea unor focare și pot determina oportunitatea relaxării restricțiilor în anumite zone.

BlueDot este o companie canadiană care adună informații din mass-media, din rețelele de socializare, din rapoartele privind starea de sănătate a populației și din domeniul transportului aerian. Datele sunt încărcate într-un program care le analizează și care poate detecta, pe baza lor, semnele incipiente ale unei epidemii.

Palantir, o companie din SUA specializată în analiza unor volume mari de date, lucrează, în criza COVID, cu sistemele medicale din mai multe state, inclusiv din Marea Britanie, făcând predicții legate de probabilitatea izbucnirii unor focare și recomandând alocarea de resurse în funcție de asta. În mod normal, Palatir lucrează cu agenții de informații și servicii secrete, departamente de imigrație și Poliție.

Inteligența artificială e folosită însă și altfel, nu doar în combinație cu datele marilor centralizatori și în scopul creionării evoluției pandemiei.

În alte țări, distanțarea socială e monitorizată cu ajutorul inteligenței artificiale, care adună date de la camerele de supraveghere.

Integrată în sistemul medical, inteligența artificială poate genera diagnostice, prognoze și terapii țintite. Este, așadar, un instrument extrem de util, însă generarea unui model real de evoluție a pandemiei, dimpreună cu datele marilor centralizatori, e problematică.

Pentru ca formula să funcționeze este esențială o cantitate mare de date legate strict de COVID-19, de la primul caz și până în prezent. Curba evoluției nu poate fi generată în lipsa lor. Or, în acest moment, baza informațională ar fi sub standarde, iar completarea ei ridică probleme de ordin etic, pentru că ar însemna încălcarea dreptului la viață privată al bolnavilor incluși în statistică fără voia lor.

5. Carantină strictă

Scopul: izolarea bolnavilor și a persoanelor suspecte de COVID.

În unele țări ale lumii, autoritățile au vegheat la respectarea carantinei prin supraveghere strictă și intimidare.

Și în Polonia, persoanele plasate în carantină sunt monitorizare prin Home Quarantine. Din când în când, fără un tipar orar clar, aceasta le solicită un selfie pentru verificare.

În Hong Kong, carantinaților le este montată o brățară de monitorizare – aceasta se conectează la smartphone și trimite locația proprietarului către autorități, prin WeChat sau WhatsApp.

Așa-numitul “public shaming” e folosit în Srpska (Bosnia și Herțegovina) și Paraguay. În Srpska, numele persoanelor care au încălcat carantina au fost făcute publice, la fel localitatea lor de domiciliu.

Discutabile metodele prin care e asigurată respectarea carantinei. Discutabilă, însă, și metoda prin care sunt alese persoanele care să fie băgate în carantină, scrie Haaretz.

Publicația israeliană a ridicat problema strângerii de date și a modului în care este ea făcută după ce un cetățean israelian a ieșit pozitiv la testarea pentru COVID; imediat după confirmarea diagnosticului, au fost băgați în carantină și vecinii de deasupra, ba chiar și un cuplu care fusese în vizită la ei, deși niciunul dintre aceștia nu au venit în contact cu cel infectat.

Și în China, deciziile luate de autorități cu ajutorul tehnologiei e pus sub semnul întrebării de populație, după introducerea unei aplicații care-ți permite sau îți interzice să ieși din casă, după ce-ți evaluează starea de sănătate.

6. Date biometrice și verificarea simptomelor

Scopul: identificarea și monitorizarea persoanelor infectate.

E o cursă frenetică peste tot în lume pentru dezvoltarea de tehnologii capabile să detecteze persoanele infectate cu COVID-19 înainte ca acestea să facă o formă gravă a bolii. În multe cazuri, informațiile personale își pierd în această cursă caracterul privat și devin publice.

În alte țări se lucrează la dezvoltarea unor aplicații pentru detectarea simptomelor de COVID. Datele furnizate de utilizatori ar urma să fie centralizate și analizate, ajutând la evaluarea riscului de apariție a noi focare.

Aceste aplicații vor funcționa dacă vor fi descărcate de utilizatori în telefon. Ar trebui, așadar, ca oamenii să-și dea acordul. În multe privințe însă, acordul nu mai e cerut, tehnologia a fost implementată pentru că situația, specială, o cere.

Pandemia de COVID-19 a acționat ca un catalizator al introducerii la scară largă a biometriei, anterior controversată și respinsă de societățile avansate. Iar odată introdusă, nu va mai fi retrasă.

Chiar atunci când infecțiile cu noul coronavirus vor fi reduse la zero, unele guverne care vor să colecteze date ar putea argumenta că este necesar să mențină sistemele de monitorizare biometrică, deoarece se tem de al doilea val de coronavirus sau pentru că există o nouă tulpină de Ebola în centrul Africii sau pentru orice altceva, înțelegeți ideea.

Yuval Noah Harari, scriitor, istoric și filosof israelian, pentru Financial Times:

Deja aplicarea biometriei – deocamdată ca metodă de detectare a febrei, posibil simptom de COVID-19 – se extinde cu viteză.

În China, au fost montate termonscannere în aeroporturi, în gări și în stațiile mari care fac legătura între diverse mijloace de tramsport în comun. Cei depistați cu temperatură mare sunt opriți de autorități și chestionați în legătură cu alte simptome ce ar putea trăda infecția cu noul coronavirus.

Iar în statul american Georgia, administratorii unui magazin au montat deja la intrare termonscannere, angajații fiind instruiți să interzică accesul în incintă a persoanelor care au de la 38 de grade în sus.

Asta, deși eficiența testării cu termoscannerul nu e dovedită. Mulți dintre cei infectați cu SARS-COV-2 sunt asimptomatici.

Cel mai bine s-a văzut asta în Islanda, unde populația a fost testată pentru COVID la scară largă. Din date, făcute publice, reiese că 50% dintre islandezii care au luat virusul nu au prezentat absolut niciun semn de boală.

Urmărește-ne pe Google News