Descoperire remarcabilă: Telescopul James Webb detectează dioxid de carbon pe cea mai mare lună a lui Pluto

Această descoperire, împreună cu identificarea peroxidului de hidrogen, un alt element chimic, va ajuta la înțelegerea modului în care aceste lumi înghețate s-au dezvoltat la marginile sistemului solar.

Charon oferă o vedere unică

Pluto a fost considerată mult timp a noua planetă a sistemului nostru. Însă descoperirea unor corpuri similare într-o regiune dincolo de Neptun, cunoscută sub numele de centura Kuiper, a condus la retrogradarea sa la statutul de planetă pitică în 2006.

Aceste obiecte sunt „capsule temporale care ne ajută să înțelegem formarea sistemului solar”, a declarat Silvia Protopapa de la Southwest Research Institute din statul Colorado, SUA, pentru agenția de presă AFP.

Charon oferă o vedere unică asupra acestor lumi îndepărtate, deoarece, spre deosebire de alte corpuri din centura Kuiper, inclusiv Pluto, suprafața sa nu este acoperită de gheață volatilă, cum ar fi metanul, a explicat autoarea principală a studiului.

Cum ar arăta suprafața lui Charon dacă am păși pe ea

Charon, cea mai mare dintre cele cinci luni ale lui Pluto, având un diametru de aproximativ 1.100 km, a fost descoperită în 1978.

Când sonda New Horizons a NASA a survolat-o în 2015, a dezvăluit o suprafață acoperită de gheață de apă și amoniac, despre care se crede că îi conferă nuanțe roșii și gri. De asemenea, sonda a observat erupții de materie din subsol.

Recomandări

Coaliția PSD-PNL-USR-UDMR, aruncată în aer: Marcel Ciolacu: „Ne retragem cu demnitate de la masa discuțiilor”

Aceste descoperiri i-au determinat pe cercetători să suspecteze prezența dioxidului de carbon (CO2), un gaz esențial pentru dezvoltarea vieții pe Pământ.

Se crede că obiectele din centura Kuiper s-au format din discul protoplanetar, un inel vast de praf și gaze care înconjura tânărul Soare în urmă cu 4,5 miliarde de ani.

Deși discul protoplanetar, probabil responsabil și pentru formarea Pământului, ar fi putut conține CO2, sonda New Horizons nu a detectat urme ale acestuia.

Această „întrebare deschisă” a primit un răspuns datorită telescopului James Webb, ale cărui capacități de detectare sunt superioare.

Acest rezultat sugerează că, dacă am păși pe suprafața lui Charon, ar fi pe un amestec de gheață de apă și gheață carbonică, forma solidă a CO2.

Urmărește-ne pe Google News