ComenteazăPlaneta se află în constelaţia Hercule, la o distanţă de aproximativ 1.800 de ani-lumină de Sistemul Solar.
Astronomii dintr-o echipă coordonată de astrofiziciana portugheză Susana Barros, de la Universitatea din Porto, căutau o planetă extrem de deformată din cauza proximităţii în raport cu steaua sa, a explicat Jacques Laskar, co-autor al studiului publicat, marţi, în revista ştiinţifică Astronomy & Astrophysics.
„Ideea este că atunci când o planetă precum o minge de rugby sau o planetă ca o minge de fotbal trece prin faţa unei stele, nu se obţine aceeaşi curbă de tranzit”, a explicat Jacques Laskar, astrofizician la Observatorul Paris-PSL.
Deformarea planetei le va oferi oamenilor de ştiinţă şi informaţii despre structura sa internă, telurică sau gazoasă.
„Deoarece rezistenţa unui material la deformare depinde de compoziţia lui”, a precizat Susana Barros, într-un comunicat publicat de Agenţia Spaţială Europeană (ESA).
Pentru a fi foarte deformată, o planetă trebuie să se afle foarte aproape de steaua sa, pentru a suporta un puternic efect de atracţie, denumit forţă mareică. Este vorba despre aceeaşi forţă pe care o exercită Luna – şi Soarele, într-o mai mică măsură, asupra Terrei, determinând, astfel, forma bombată a Pământului.
Exoplaneta WASP-103b este foarte apropiată de steaua ei, WASP-103, fiind de aproximativ 50 de ori mai aproape de aceasta, decât se află Terra faţă de Soare. Din acest motiv, WASP-103b execută o rotaţie completă în jurul stelei sale, în doar 22 de ore, comparativ cu cele 365 de zile, în cazul Pământului.
https://twitter.com/ESA_CHEOPS/status/1480814183621042178?ref_src=twsrc%5Etfw WASP-103b suportă astfel o forţă mareică uriaşă, care, fără să o dezintegreze, îi oferă forma de minge de rugby.
Astronomii coordonaţi de Susana Barros au putut să determine că deşi WASP-103b are o masă de 1,5 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, o planetă gigantică gazoasă din Sistemul Solar, raza ei este de două ori mai mare decât cea a lui Jupiter.
„Ea trebuie să fie, deci, foarte «umflată» din cauza căldurii stelei sale şi, poate, din cauza altor mecanisme”, a explicat Susana Barros.
Oamenii de ştiinţă presupun că, la fel ca Jupiter, noua exoplanetă deţine un nucleu solid, înconjurat de un strat lichid, acoperit de o atmosferă gazoasă.
Autorii studiului speră „să înţeleagă mai bine cum a putut acea planetă să ajungă acolo”, a adăugat Jacques Laskar, care se declară convins că această exoplanetă „nu ar fi putut să se nască în acest loc”.
Pentru a obţine mai multe detalii, ei mizează pe observaţiile viitoare ce vor fi realizate cu ajutorul telescopului spaţial James Webb.