Turcia a schimbat patru guverne în urma loviturilor de stat date de armată, în ultimele patru decenii. Cea mai recentă a avut loc în 1997 și a fost numită “lovitura de stat de catifea”, căci schimbarea de putere s-a produs fără violențe.

Tentativă de lovitură de stat în Turcia | Cronologia puciurilor care au schimbat istoria țării

Până pe 15 iulie, șansele ca în Turcia să fie o altă lovitură de stat erau considerate extrem de puțin probabile.  Mulți oficiali din armată turcă au criticat măsurile autoritare ale președintelui Recep Tayyip Erdogan, care a fost acuzat că încearcă să islamizeze țara și să conducă armata, însă puțini au considerat că o încercare de a-l destitui ar putea fi una de succes, relatează The Economist.

Erdogan a câștigat toate alegerile care s-au desfășurat din 2002 și se bucură de susținerea a aproape jumătate din electorat. De fapt, după un deceniu de prosperitate economică, chiar și oponenții acestuia îl consideră un rău mai mic decât o guvernare controlată de armată. Un jurnalist turc a descris situația pe Twitter: “Cea mai rea democrație este mai bună decât o lovitură de stat”.

Tentativă de lovitură de stat a durat câteva ore, după ce o mulțime de oameni au ieșit pe străzi pentru a-și arăta susținerea față de Recep Tayyip Erdogan. Bilanțul oficial al confruntărilor indică 161 de morți, însă presa ridică numărul la 265. În urma acesui puci eșuat, Erdogan pare să fie mai puternic ca niciodată. Scopul său mai vechi de a schimba Constituția și a acorda mai multe prerogative ar putea să fie dus la capăt.

Președintele turc este un maestru în a juca atât rolul de învingător, cât și cel de victimă, mai scriu cei de la The Economist. Pentru el, lumea este împărțită în două grupuri: pe de-o parte, alegătorii săi și de cealaltă parte – dușmanii săi, care include și opozanții săi politici, țările occidentale invidioase pe progresul Turciei, elita sistemului financiar global și o mișcare islamistă secretă – comunitatea Gulen. De astfel, în ochii alegătorilor săi, tentativa de lovitură de stat arată că Erdogan are dreptate. Astfel, el poate cere acum mai multă putere, cu sprijinul cetățenilor, desigur, dar și să elimine cea a mai rămas din opoziția sa.

Armata va fi prima țintă a președintelui turc, care a început deja procesul de curățare. Spre ușurarea multora dintre turci, armata nu mai este alternativa la preluarea puterii, așa cum era considerată cândva, iar puciul a avut parte de susținerea a doar o parte dintre militarii de rang înalt din armată.

“Aceasta nu a fost o lovitură de stat dată de armată ca o instuție”, a afirmat Gareth Jenkins, un expert în securitate. Akin Unver, profesor asistent la Universitatea Kadir Has din Istanbul, a numit-o “mai degravă o răzvrătire”. Totuși, cei care au pus la cale puciul au reușit să desfășoare un număr ridicat de militari și armament greu în istanul și Ankara, unde aviația a bombardat Parlamentul. Peste 3.000 de militari au fost arestați.

Printre ei se află şi ofiţeri de rang înalt, precum Comandantul Armatei a III-a turce, Erdal Ozturk, comandantul Armatei a II-a, Adem Huduti, şi adjunctul său, Avni Angun.

O altă țintă a lui Erdogan, după ce a înăbușit puciul, a fost Mișcarea Gulen, controlată de un cleric musulman care a fost aliatul lui Erdogan, până în 2013. Guvernul de la Ankara a acuzat imediat mișcarea că se află în spatele violențelor. “Tentativa de lovitură de stat are amprentele mișcării Gulen”, a declarat un oficial turc, care a afirmat că liderii puciului au comunicat cu membri ai mișcării. Recent, mișcarea a fost catalogată de guvernul de la Ankra o grupare teroristă, iar acum oficialii au undă verde pentru arestarea oricărei persoane suspectate de legături cu Gulen.

Citește și: Cine este Fethullah Gulen, cel acuzat că a pus la cale lovitura de stat din Turcia

Pe 16 iulie, premierul turc Binali Yildirim a cerut Statelor Unite să-l extrădeze pe Fethullah Gulen, care locuiește în Pennsylvania. Yildirim a avertizat că orice țară care îl sprijină pe Gulen „nu va fi considerat un prieten al Turciei şi va fi considerat în război cu Turcia”.

În parlament, Erdogan a încercat de mult timp să își slăbească opoziția politică. Vara trecută, el a răspuns în forță la confruntările din sud-estul țării, comise de grupuri care au legături cu partidul interzis PKK (Partidul Muncitorul din Kurdistan – n.r.). De fapt, violențele i-au oferit scuza perfectă pentru a-I lega pe kurzii moderați din Parlament de teroriști. Astfel, parlamentarii din formațiunea Partidul democratic al Poporului au rămas fără imunitate parlamentară și acum se confruntă cu acuzații de terorism.

Atentatele comise de PKK și Statul Islamic, gruparea jihadistă cu care Turcia se luptă în Siria, a dat guvernului ocazia de a prelua controlul asupra publicațiilor critice. Principalele ziare și televiziuni independente au fost preluate de manageri apropiați de guvern. Mai mult, procurorii turci au deschis peste 2.000 de cazuri împotriva oamenilor suspectați că l-au insultat pe președintele Erdogan, în ultimii doi ani.  După puciul eșuat, cel mai probabil, asemenea acțiuni se vor intensifica.

Citește și: Erdogan a cerut SUA să-l extrădeze pe Gulen. Clericul musulman îl acuză pe președintele turc că se află în spatele puciului

Poate că cel mai tulburător pentru Turcia este faptul că tentativa de lovitură de stat îi oferă lui Erdogan oportunitatea de elimina ce a mai rămas independent în sistemul judiciar. La  nici 24 de ore de la înăbușirea tentativei de lovitură de stat, guvernul a anunțat că 2.700 de judecători au fost demiși. Totodată, doi membri ai Curții Constituționale au fost reținuți.

Ironia este că această tentativă de lovitură de stat arată, de fapt, cât de mică este amenințare cu care se confruntă Recep Tayyip Erdogan. Practic, întreaga clasă politică, precum și majoritatea cetățenilor turci – susținători și opozanți ai președintelui turc – au condamnat puciul. Astea sunt vești bune. Veștile proaste îl reprezintă însă, potrivit celor de la The Economist, faptul că această unitate ar putea să fie complet uitată atunci când se va cere pedepsirea vinovaților.

La o zi după tentativa de lovitură de stat, un grup de oameni au mărșăluit pe stărzile din Istanbul, fluturând drapelul Turciei și strigând “vrem execuții”. Turcia a renunța la pedeapsa capitală în 2004, însă acum ar putea să fie reintrodusă.

Fotografii și imagini de pe străzile din Istanbul arată cum protestatorii au atact soldații care s-au predat și i-au lovit cu curelele. Mai mult, un soldat chiar a fost decapitat de mulțimea furioasă.

În concluzie, pentru Erdogan, tentativa eșuată de lovitură de stat este o “oportunitate de aur” pentru a “vindeca” o societate divizată. Experiențele anterioare sugerează că, în schimb, el va răspunde cu represiuni dure. În timpul nopții de 15 iulie, turcii au reușit să evite ca democrația să ajungă în mâinile armatei. “Această democrație fragilă pentru care zeci de oameni au murit în încercarea de a o proteja este acum în mâinile nedemne de încredere ale lui Recep Tayyp Erdogan”, conchide The Economist.

SUMARUL EVENIMENTELOR

 
 

Urmărește-ne pe Google News