Ticurile apar de la oboseala si stres

Prea putine sunt persoanele care nu au nici un tic. Fie ca le constientizam, fie nu, aceste „mici obsesii” ne urmaresc peste tot. Fac parte din viata noastra si deranjeaza. Cu ajutorul specialistilor revistei „Farmacia Ta”, va prezentam cateva informatii utile despre ticuri si mai ales cum putem renunta la aceste proaste obiceiuri.
Exista trei tipuri de ticuri: motorii (implicand miscari ale corpului), vocale (implicand sunete sau cuvinte) si complexe (incluzand secvente complicate de ticuri vocale si motorii). Cele mai frecvente sunt ticurile care implica zona capului (clipiri dese, miscari ale buzelor, balansarea capului, spasme ale muschilor fetei s.a.).
Ticurile sunt uneori discrete si de multe ori acceptabile pentru persoana afectata si pentru cei din jur. Tocmai de aceea, foarte multi oameni care au ticuri (cei care nu au avut ticuri sunt o exceptie rarisima) nu au apelat niciodata la serviciile unui profesionist (psihiatru, psiholog sau psihoterapeut). Exista insa si ticuri stanjenitoare si chiar chinuitoare.
Cum reducem severitatea ticurilor:
Incercati sa dormiti mai mult si mai bine. Oboseala accentueaza ticurile;
Cautati sa aveti o alimentatie adecvata. Aceasta are un efect mai degraba indirect, prin marirea rezistentei la stres;
Reduceti stresul. Uneori severitatea ticurilor este o oglindire fidela a nivelului de stres;
Daca nici unul din rezultatele de mai sus nu a dat roade, apelati la medicamentele recomandate de medic. Insa nu uitati ca ticurile trebuie tratate cu medicamente doar daca produc o scadere semnificativa a calitatii vietii. De obicei, ticurile debuteaza in copilarie si copilului ii este greu sa inteleaga ce se petrece cu el. Mai mult, el poate crede ca este singurul caruia i se intampla. E bine sa stie ca multi altii au aceeasi problema si sa comunice cu ei. Cel mai greu pentru cei care vin in contact cu o persoana cu ticuri este sa aiba mereu in minte caracterul involuntar al acestor miscari si sa nu reactioneze la ele ca si cum ar fi facute cu intentie. Unii parinti, sesizand caracterul suspectibil al ticurilor incearca sa atraga atentia copilului asupra lor („nu mai clipi, stiu ca poti s-o faci”); rezultatul este ca dupa un timp ticul respectiv poate deveni si mai frecvent sau poate disparea, dar este inlocuit de altul, eventual mai complex. Toate aceste probleme au ca rezolvare un demers de educare si informare a publicului in legatura cu ticurile.

Urmărește-ne pe Google News