Insa de aici pana la a transforma aceasta problema intr-una nationala, de competenta Consiliului National Impotriva Discriminarii, a Municipalitatii si a OPC (!) e cale lunga, ca de la blondul scandinav la brunetul de pe malurile Gangelui. De fapt, insusi liderul Romani Criss, in naivitatea sa, a dat masura falsitatii acestei teme de dezbatere: „Trebuie sa recunoastem ca unii rromi nu platesc, unii agreseaza fizic taximetristi. Acest lucru insa nu le da dreptul de a restrange drepturile altor cetateni. Eu, daca am fost agresat, nu imi da dreptul legea de a strange gatul agresorului”.
Pai tocmai asta e: intr-adevar, legea nu-ti da dreptul „de a strange gatul agresorului”, insa iti da dreptul de a-ti lua masuri de siguranta. Legea nu-ti da dreptul sa raspunzi la pumn cu pumn, insa nu-ti interzice sa-ti fie teama si sa actionezi in consecinta. Nici vorba de „rasism si discriminare”. Atitudinea taxime-tristilor este una generata de teama, nicidecum de vreun impuls violent. N-am auzit de vreun taximetrist care sa „stranga gatul” vreunui tigan. Invers insa da si am auzit si de taximetristi care nu vor sa duca tigani. De frica! Si asta nu poate reglementa legea.