Pe 12 noiembrie, zi fără zăpadă, publicăm cazul Floarei Rotaru, femeie externată, deși avea nouă escare pe corp.
Pe 13 noiembrie, a doua zi, un doctor, pensionar, cumpără ziarul din zona Parcului Cișmigiu din București. Citește paginile 2-3 și se-apucă de notat.
Medicul, specialist în tratarea escarelor, se gândește la o soluție pentru pacientă.
Pe 14 noiembrie, adună 4 pagini scrise de mână, mărunt, de la mici trucuri la alimentație, la sfaturi de întors bolnavul de pe o parte pe alta și beneficiile folosirii morcovului.
Pe 16 noiembrie, bătrânul ajunge la Oficiul Poștal 15, Ghișeul 5, undeva lângă Piața Kogălniceanu. Pune foile într-un plic, ia timbre în valoare de 4 lei, plătește, probabil, și, în plus, o demonstrează abțibildul „prioritar”.
Pe 20 noiembrie, MARȚI, corespondența ajunge în redacția Libertatea / GSP / Ringier. La 5 zile distanță. Atât i-a luat să parcurgă lungul drum Cișmigiu – Pipera.
8 kilometri.
Și-acum începe trecutul.
Fiindcă Floarea Rotaru se stinsese în weekend.
E trecutul pe care, de data asta, Poșta Română nu-l poate împinge nici măcar puțin către prezent, așa cum încearcă de ani buni.
Cum încearcă să pară.
Nu, și nu trebuie să privim scrisoarea drept salvarea Floarei Rotaru. Femeia era într-o stare critică, se afla pe moarte, poate și dacă ajungea scrisoarea în aceeași zi, fiul bolnavei nu avea timp să ia vreo măsură din cele enumerate de medic.
Însă, cu 8 kilometri parcurși în 5 zile, Poșta Română a stricat o faptă bună.
Și, dacă tot încearcă să pară că mai ține la prezent, ar trebui să îi mai pară ceva.
Să-i pară rău.
Citește și: