De 14 ani populatia tot spera in aparitia unei noi clase politice, nu a celei care, sulemenindu-se nitel dupa ’89, se tot indeasa intr-un costum democrat in care nu-i incap vechile deprinderi sau nepriceperi. in acesti 14 ani, tinerii din decembrie au ajuns la o frumoasa maturitate, au acum in jur de 35 de ani, s-au scolit, au o gandire europeana, un spirit al mileniului III, chiar vor sa-si construiasca altfel tara in care sa traiasca ei si copiii lor. Nu e vorba de un conflict intre generatii, ci de o necesara intelepciune a celei vechi de a ceda tot mai mult, mai firesc si mai convingator locul la carma celei noi si responsabile de destinul sau. Doar un orb, insa, nu vede ca salile Parlamentului par saloane de geriatrie, pline de motaitori care, nu putini, prin prestatia lor inexistenta sau penibila, practic uzurpa dreptul tinerilor de a se exprima, de a gandi si a conduce. La fel prin ministere, prin alte institutii importante ale statului, unde incompetenti sau harsiti in rele se pricep doar sa lege jujeul – acel bat atarnat de ciobani la gatul cainilor, sa nu poata alerga dupa vanat – de grumazul tinerilor. Facandu-i sa mearga poticnit, in sila si fara perspectiva. Spre varsta si statutul de cotarla care a trecut degeaba prin viata.