Ce i-a determinat pe doi tineri să renunțe la avocatură și să se apuce de cultivat goji: “Vin italienii, nemţii şi fac proiecte frumoase în agricultură. Românii de ce nu fac?”

“Am făcut amândoi Dreptul şi masterul, începusem practica la o mare firmă de avocatură. Dar mi-am dat repede seama că nu asta e meseria pe care visam să o am”, spune Eduard. Râde amar, explicând că spera să fie un avocat cum văzuse în filmele americane.

Suntem în câmp, la ieşirea din Codlea spre Târgu Mureş. Deasupra munţilor din zare dă târcoale un nor vineţiu. “Să fii avocat înseamnă să întâlneşti zilnic tot felul de oameni, care te storc de energie. Muncind aici, sub cerul liber, aer, soare, te umpli energetic”, continuă tânărul.

Din cuplu, el este cel cu vorbele, “eu mă ocup de hârtii”, precizează Iulia. Sunt amândoi în ţinută sport, cu mult mai comodă, evident, decât robele.

“Ne-am murdărit puţin mâinile, ne-a plăcut”

“Ar fi trebuit să mă mut la Bucureşti, cu munca. Iar pe Iulia să o las la Braşov, să stăm despărţiţi. Iar asta a pus capac”, completează Eduard. Ascultându-i pledoaria, îţi dai seama că avea un viitor strălucit la bară, în orice tribunal din lume.

La un divorţ, de pildă, cum se glumeşte acum, clientul lui se alegea sigur cu cireşul. “Însă pe mine nu mă interesa victoria cu orice preţ, să caut vicii de procedură şi din astea. Mă interesa să fiu eu mulţumit cu mine, în interiorul meu”.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

Iulia şi Eduard au căutat şi s-au gândit şi iar au căutat o idee pentru o afacere de familie: “Tot auzeam de străini care cumpără terenuri la noi. Şi mi-am zis: bine, bine, vin italienii, nemţii şi fac proiecte frumoase în agricultură. Dar românii de ce nu fac?”.

Aşa au ajuns cei doi tineri la plantaţia de goji bio din comuna braşoveană Augustin, întemeiată de Adrian Nicolae. “Am mers acolo, ne-am murdărit puţin mâinile, am gustat goji, ne-a plăcut, ne-a prins joaca”, povesteşte Eduard.

Aventura certificatelor bio

Goji Bio Braşov e un brand înfiinţat acum opt ani. A început prin aclimatizarea la noi în ţară a arbustului de goji, originar din Himalaya. După încercări şi cercetări, a apărut soiul românesc de goji, Kronstadt.

Goji rezistă la temperaturi foarte scăzute, de -25 de grade Celsius, şi poate fi cultivat pe majoritatea solurilor de la noi. Rodeşte din iulie până în octombrie. Fructele lui roşii sunt recunoscute pentru conţinutul bogat în vitamine, iar frunzele sunt bune pentru ceaiuri împotriva îmbătrânirii.

Nu e o plantă pretenţioasă, dar, precizează Eduard, “dacă nu e cultivată curat, bio, îşi pierde mult din calităţi”.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

Eduard şi Iulia au decis să investească în Goji Bio Braşov, Eduard devenind şi director comercial. Cei doi au cumpărat trei hectare de teren lângă Codlea şi au început lucrul la plantaţie.

Întâi, pentru că terenul fusese cultivat cu cereale, au presărat zeolit, o rocă măcinată, pentru a purifica solul. Apoi au plantat puieţii de goji Kronstadt. “Am făcut un sistem de spalieri, cu sârme, pentru când vor creşte, şi cu ţeavă de irigaţii cu picătura”.

Am scris în acte că puieţii sunt plantaţi la 80 cm distanţă. Când au venit cei de la minister, pentru certificare bio, au măsurat cu ruleta, să vadă dacă sunt exact 80 cm.

Eduard Ciubotaru, cultivator goji:

Certificarea bio presupune reguli foarte stricte. Nici măcar câinii, vreo cinci maidanezi scămoşi, nu au voie să se plimbe pe plantaţie. Stau în ţarcuri făcute special pentru ei.

Între câmpul de goji şi lanurile de grâu din vecinătate a fost lăsată o fâşie de vegetaţie spontană, să nu cumva să sară vreun strop de îngrăşăminte chimice în grădina Iuliei şi a lui Eduard.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

“Sigur că plantele au nevoie de îngrăşăminte, dar noi punem doar îngrăşăminte bio. Care nu sunt ieftine sau uşor de găsit. Nu orice gunoi de grajd e bun, depinde ce a mâncat vaca, dacă furajele au fost bio”, explică fostul avocat.

Concurent pentru goji-ul chinezesc

“Rivalul” goji-ului românesc este goji-ul chinezesc, care ajunge în supermarketurile noastre sub formă de fructe uscate. Iuliei şi lui Eduard nu le inspiră nici o încredere. “Nici nu se compară cu fructele proaspete. Şi am mari îndoieli cu privire la metodele chinezilor de a spori productivitatea”, argumentează Eduard.

Între 15.000 şi 20.000 de euro trebuie investiţi într-un hectar de plantaţie de goji bio. Dar e o investiţie pe viaţă şi foarte profitabilă, cred Eduard şi Iulia. O plantă produce, în medie, anual, cam 2 kilograme de fructe. Iar un kilogram de goji proaspăt costă în jur de 60 de lei.

Materialul săditor este esenţial pentru a obţine certificatul bio. “Dacă te apuci să cumperi lăstari de pe orice site, te poţi trezi că fructele îţi sunt refuzate la colectare”, spune Eduard. Lângă plantaţie, sub umbrar, stau sute de ghivece mici cu puieţi de goji. E cea mai mare plantaţie de goji bio din Europa şi mândria fondatorului Adrian Nicolae. 

Conceptul nostru este de afacere integrată. Adică oferim celor care vor să-şi întemeieze plantaţii totul, de la puieţi până la colectare şi procesare a fructelor.

Adrian Nicolae, fondator Goji Bio Braşov:

“Prietenii ne şi vedeau cu sapa în spate”

Planul amplu este o asociaţie a cultivatorilor de goji bio din România. Deocamdată, afacerea braşoveană a ajutat la dezvoltarea a peste 500 de plantaţii în toată ţara.

Iar Eduard şi Iulia sunt fericiţi că au găsit şi apără o cauză în care cred. “Prietenii noştri ne şi vedeau cu sapa în spate, cu coase şi toate alea, cum n-o să ştim să ne descurcăm…”, se amuză Eduard.

Plantaţia de la Codlea e, însă, în tendinţele agriculturii contemporane. Se află “la un buton distanţă” de a avea irigaţie automatizată. Are panouri solare, pentru alimentarea cu energie electrică, pompă, un tanc cu apă şi, în caz de sfârşitul lumii, grădina bunicului lui Eduard, plină cu legume de tot felul.

Vă daţi seama unde ne-am petrecut starea de urgenţă. Stăteam aici, distanţare socială câtă vrei. Iar prietenii noştri stăteau între patru pereţi de apartament, cu nervii la pământ.

Eduard Ciubotaru, cultivator goji:

Într-un concurs de frumuseţe cu merele, perele, căpşunile, strugurii, pepenii, cireşele, măruntele boabe roşii de goji ar primi, cel mult, diplomă de participare. Asta, până acum. De câţiva ani, şi-au găsit avocaţi şi altfel se judecă procesul pentru un loc în coşul zilnic.

“Sunt convins că, în cinci-şase ani, fructele de goji vor ajunge la fel de consumate ca bananele şi cireşele, de exemplu. Vom merge la piaţă să cumpărăm goji. Sunt sănătoase, sunt foarte bune la gust şi poţi face diverse produse interesante cu ele”, afirmă tânărul braşovean.

Pentru cununia lor civilă, Iulia şi Eduard au rugat un prieten barman să compună cocktailuri pe bază de goji. Iar în vara asta, la Braşov, în laboratorul unui cunoscut de-al lor, se află în teste îngheţata goji bio.

Printre şirurile de goji şi pe lângă cabana de la plantaţie, cei doi agricultori recenţi au semănat trifoi.

“Am vrea să-l cosim, să-l dăm cuiva care are nevoie. Dar nu-l vrea nimeni. Când mă uit prin el, mereu găsesc câte unul cu patru foi, chiar şi cu cinci, cu şase”, spune Eduard. El nu mai are ce face cu trifoiul norocos. Priveşte cum se coc fructele tinereţii veşnice şi o ţine pe Iulia de mână.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 16

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro